666

Monitoare care explodează, taste sărind din tastatură, mouse-ul se transformă-n şoricel şi-o ia la goană prin cameră, maţele compului suferind de indigestie cruntă; ochii îţi joacă feste, scaunul se scurge sub tine, literele se amestecă. Da, ai ajuns unde trebuie: postul 666.

Numărul perfect malefic. Pe care îl spui în şoaptă; unii scuipă-n sân şi-şi fac şi cruce. Alţii îşi schimbă numărul de telefon pentru că nu e de bun augur să ai aşa ceva prin apropiere. Ochii închişi când treci pe lângă el. Nu, nici măcar nu te gândi, pentru că răul te poate cuprinde şi dacă-ţi arunci un semi-neuron în direcţia lui. Şi da, fereşte-te de-un număr toată viaţa; cică aduce ghinion.

Mă, da' din câte-mi aduc eu aminte, şi 13 trebuia să fie ghinionist şi de belele aducător. Şi mi-s născută pe 13, şi n-am văzut ghinionul ăla de care vorbeşte lumea. Bine, acu' recunosc, o fi pentru ceilalţi; doar am apărut eu în lume... Da'n rest, n-am văzut, n-am auzit.

666 de post-uri. 666 de moduri în care am iubit. 666 de senzaţii. 666 de zâmbete, de nervi, de lovituri în ficaţi. 666 de bucăţi din mine. 666.

Oricum, după spusele unora, asta ar trebui să fie ultima dată când "ne citim". Ploaie de foc se va abate asupra paginilor, şi cuvintele vor dispărea. Cărbuni arzând. Ridic sprânceana şi zic: n-o să vedeţi. Nu mă sperie un 666. Nu mă mai sperie aproape nimic. Da' mi s-a părut amuzant să subliniez momentul în care maleficul şi-a pogorât aripile asupra rândurilor acestea.

Pân' la următorul număr perfect, la bună vedere!