A penny for your thoughts

Avea Bucur o vorbă: "tare mi-ar plăcea să fiu muscă, măcar o oră, să văd ce fel îi povesteşte ce s-a întâmplat". Ei, dacă Bucur s-ar fi mulţumit cu statutul de muscă pentru a vedea ce şi cum se întâmplă, eu am aspiraţii mai înalte. Eu vreau să pot citi gânduri. Şi nu aşa, doar pentru o oră. Nu, frate. Să mă uit la tine, şi să ştiu ce gândeşti. Un fel de What women want, perfecţionat.

Gândeşti de bine sau de rău, nu contează. Să ştiu dacă ce spui se pupă cu ce gândeşti. Bluza mea e şmecheră, zici; ce naiba a fost în capul meu când mi-am luat bluză fuchsia, gândeşti. Sigur că a fost mişto filmul/ am adormit după primele 10 minute. Vreau linişte/ vreau să taci dracu' din gură până nu-mi explodează creierii. Nu, în nici un caz/ normal că da. Am obosit/ vreau o bere rece, un film şi, dacă se poate, şi-un masaj. Aha/ o bazooka, cineva să-mi aducă o bazooka, să văd creieri explodând şi sânge pe pereţi...

Genul ăsta de chestii. Da, probabil ar fi obositor şi da, probabil că la un moment dat aş vrea nervos o cameră goală, în care să nu mai aud decât ceea ce gândesc eu. Da' tare ar fi supercalifragilisticexpialidocious. Nu de alta, da' eu spun ce gândesc. Şi mă simt cam dezbrăcată atunci când realizez că nu toţi fac la fel. Şi-n plus câte poveşti, câte curbe, câte drumuri laterale ar putea fi descoperite. Oh, the possibilities!

Deci clar ăsta e noul proiect: cum să citeşti mai abitir gânduri. Încă n-am hotărât dacă va fi "o maşină de citit gânduri" sau va trebui doar să-mi descopăr al treilea ochi, să forţez bariere netrecute, să escaladez puterea minţii, bla, bla, bla. Revin cu amănunte.

Pân' la următoarea idee, la bună vedere!