Comparaţii

Eşti unic. Şi-ţi place unicitatea asta, şi te mândreşti cu ea. Fiecare-n stilul lui. Haine, gesturi, accesorii, cuvinte; tatuaje, pierce-uri, coafuri; versuri, melodii, amalgam. Şi da, mereu vrei ceea ce nu ai. Indiferent despre ce e vorba.

Cocktail-ul celuilalt ţi se va părea mai şmecher, casa lui - mai frumoasă, viaţa lui - mai bună, corpul lui - "mai perfect", job-ul - mai satisfăcător, totul - mai bine decât al tău.

Şi, cu toate că susţii că-ţi place unicitatea, ajungi să compari. Pentru că-n mod clar cineva trebuie să facă o chestie mai bine, mai altfel, de ce nu poţi s-o faci la fel? De ce nu zâmbeşti la fel, de ce nu vorbeşti la fel, de ce nu spui aceleaşi lucruri? Dacă ai accepta că unicitatea e pentru fiecare-n parte, n-ar fi mai uşor?

Lucrurile-s complicate doar dacă le faci să fie. "Dacă nu poţi explica ceva în mod simplu, înseamnă că nu ştii îndeajuns despre el." Şi dacă mă compari, înseamnă că nu mă cunoşti îndeajuns de bine. Idei amestecate pentru că, uneori, chiar nu e aşa de simplu.

Pân' la următoarele cocktail-uri, la bună vedere!