Prelungire de poşetă

Nu înţeleg rostul punguţelor de cadouri. Nu, nu în cazul în care sunt folosite în scopul în care au fost create, să ţină cadoul şi să facă figură frumoasă în faţa cadorisitului. Atunci mi se pare şi fain, şi pufi, şi da, îmi plac pungile de cadouri cât mai uşchite cu putinţă, care să "zică" ceva.

Da' pe bune că am un dinte împotriva lor folosite pe post de sacoşă pentru pachet, sau pe post de accesoriu fencitrendi. Sunt alea de dimensiune medie, înflorate şi identice şi cu punga din stânga, şi cu punga din dreapta. Ei, mai nou cică e cool să ai una din aia după tine. Nuuu, că pungile "de-un leu" nu sunt eco, ar fi prea mare bătaie de cap să cauţi una cât de cât "specială", aşa că se ia prima care-ţi pică-n mână şi se transformă în prelungire de poşetă.

În primă fază mi-am pus întrebări existenţiale. Măi, să fie, toate gagicile aveau regulamentar punguţa înflorată de cadouri după ele. Imposibil să fie ziua atâtor persoane în aceeaşi zi. Ce le-a pocnit? Fac schimb de cadouri între ele? Nu e nici măcar o zi din martie care să explice abundenţa de sacoşele. Nu, nu-i Crăciun şi pe bune că n-au minunate cadouri adânc închise în ele. Pur şi simplu tot ce nu le încape în poşetă, găsesc de cuviinţă să-ndese în sus-numitele recipiente. Sprânceană ridicată. Înţeleg că-s mici, şi drăguţe, şi uşor de mânuit, da' găsiţi ceva nou. Ceva ce nu mai are nimeni, nu copycat pentru că dă bine.

Acu', fiecare cu piticii lui. Da' s-au luat una după alta, şi le vezi cu punguţa aia peste tot: la serviciu, la facultă, la coadă la pâine, ba chiar şi pe plajă, direct la soare. Şi, sincer, de-abia aştept să văd una venind tiptil spre muncă c-o sacoşă d'aia imensă, de Real, albastră şi ostentativ aruncată pe-un umăr. Pe bune că-n faţa ei o să zic "chapeau". Şi nu cred c-or să fie prea multe care să se-ndure s-o imite.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!