Aşa grăit-a guru-ul - p.6

Există momente când îmi doresc să fiu din nou un gălbenuş în oul mamei mele. Pe bune acu', era fain să fii gălbenuş. Fără griji, fără nevoi. Învelit lejer de albuş, coaja deasupra, o cloşcă de stă pe lângă tine să-ţi fie cald şi bine, nici prea-prea, da' nici foarte-foarte, ce mai, raiul pe pământ. Sau în cuibar, după caz.

Când a început transformarea, deja a fost prea târziu. Vizualizez ursitoarele, adunate poponeţ în jurul cazanului, încercând să se hotărască ce şi cum. Analizând cu atenţie şi cam ce-ai putut învârti în viaţa anterioară, calculând alinierea planetelor şi discutând serios cu Urania despre ce şi cum, şi-ntr-un final ridicând bagheta, învârtind-o de trei ori în aer şi... KABOOM! nu mai eşti gălbenuş. S-a zis cu bucuria şi fericirea şi confortul. Deja eşti embrion, cu şanse de-a ajunge mare, într-o lume de oameni mari, unde nu-ţi mai dă nimeni voie să fii gălbenuş. Nici măcar din când în când.

Când ai ieşit din ou, deja trebuie să-nveţi. Cum să mergi, cum să vorbeşti, ce şi cum să spui, pe ce ton, ce decizii să iei, cum să te-nvârţi ca să nu calci pe nimeni pe bătături, cum să faci piruete ca să nu răneşti pe nimeni, drumul către casă, drumul către tine, cum să te-nveleşti când ţi-e frig, cum să priveşti pe cineva în ochi, cum să spargi liniştea, cum să păstrezi distanţa, cum să creezi apropierea, cum să-ţi prezinţi scuzele, cum să pricepi glumele, cum să te abţii, cum să te dezlănţui, cu cine poţi vorbi, în cine să ai încredere, cum să primeşti un cadou, cum să creezi curcubee, cum să te menţii pe linia de plutire, cum să nu-ţi intre apă-n urechi, cum să-ţi ţii paranoia în frâu, cum să faci comparaţii, pe cine să saluţi, pe cine să te lupţi să păstrezi aproape. Dacă nu înveţi, eşti mâncat. Şi chiar dacă înveţi, tot mâncat eşti.

Gălbenuş nu poţi redeveni. Poţi doar pretinde, din când în când, că eşti. Nu-i acelaşi lucru dar, măcar pentru câteva secunde, simţi din nou siguranţa. În rest, zbor fără paraşută...

Pân' la următoarele revelaţii, la bună vedere!