La bustul gol

Da, e cald, şi-i vară, şi arde soarele, şi-ţi vine să-ţi bagi capul într-o găleată de gheaţă, şi probabil regreţi momentul ăla în care ai hotărât să ieşi din casă, dar, pentru numele divinităţii, lasă-ţi tricoul sau maieul pe tine! Exact aşa cum era menit să fie, nu ridicat să-ţi descopere burta, nu atârnând lejer pe umăr pentru că te-ai decis să-l scoţi, nici măcar într-o poziţie ciudată care să pară semi-îmbrăcată, semi-dezbrăcată.

Nu-s pudică. Nu roşesc dacă te văd la bustul gol, nu întorc capul într-o sensibilă încercare de a mă ascunde. Da', frate, când te văd ditai animalul, cu burta bine ataşată de corp, cu transpiraţia curgând şuvoaie pe pieptul păros pe care ai considerat că ar fi mai trendy să-l laşi la vedere, mai că mi-aş dori să fiu.

Mă-ndoiesc sincer că simţi mare diferenţă între cu şi fără tricou. Diferenţa e pentru mine, săraca victimă inocentă. Pentru că burta ta mă dezgustă, şi părul tău de pe piept îmi provoacă silă. Pentru că, oriunde aş întoarce privirea, e câte un specimen din ăsta. Ţi-e cald? Mori, crăpi, te scurgi? Stai, frate, în casă, sau trage două luni de fiare. Slăbeşte, pune pătrăţele, şi-o să vezi că n-o să mai simţi nevoia de "jos textila".

Pe stradă, în magazine, chiar şi pe terase care odată erau sigure. Îs peste tot. N-o să vezi vreun gagiu bine lucrat că-şi dă tricoul jos din proprie iniţiativă. O să vezi doar imagini de coşmar, cu impresii şi pământ sub unghii. Cu miros specific, de animal asudat şi nespălat cu săptămânile. Din alea de-ţi taie şi cheful de vorbă, şi cheful de băut, şi orice chef. Îţi taie sete, foame, ba chiar îţi vine să-ţi doreşti ger cumplit şi zăpadă de doi metri; măcar aşa ar sta îmbrăcaţi.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!