And it’s over... again!

Anul 2 de participare SuperBlog. Organizatori: PCNews şi SwissPlan.biz.
Recunosc că, faţă de anul trecut unde am luptat 44 de probe şi ritmul mi s-a părut aproape infernal, anul ăsta am avut timp să respir cât de cât între dead-line-uri. Ăsta ar fi primul lucru pe care l-aş păstra: 7 zile pentru a răspunde la o probă. Nici prea mult, nici prea puţin; decent.

Şi-aş păstra şi cele 2 săptămâni acordate juriului pentru a da note, atât timp cât chiar sunt 2 săptămâni. Cu riscul de a mă repeta: ca participant, de-abia aştepţi notele; le-ai vrea instant. Dar când trece data de jurizare şi notele tot nu sunt acolo... Mai greu cu răbdarea.

Am scris probe din plăcere, am scris probe pentru că trebuiau scrise, mi-am prins urechile în detalii tehnice, şi toate astea – probabil – au fost reflectate de punctaj. Dar da, mi-ar plăcea ca fiecare sponsor să explice criteriile conform cărora a dat punctajul. Nu vorbesc neapărat de o „grilă” de corectare; măcar o explicaţie ar fi binevenită. Pentru că fiecare înţelege creativitatea în felul lui, iar când pui „tehnic” lângă „creativ” deja devine complicat.

Unele probe s-au scris singure, la altele a trebuit să trag de cuvinte pentru a ieşi la număr. Aşa că aş păstra limita de cuvinte. Dar aş mări limita superioară la un 700, pentru acele probe la care nu te poţi opri din scris.

Şi aş spune „nu” în continuare plagiatului, „nu” traducerilor mot-a-mot, „nu” inspiratului vizibil. Atât timp cât chiar se poate dovedi.

M-am ferit în a-mi face simţită prezenţa prin comentarii nu pentru că n-aş fi avut ce spune, ci pentru că nu văd rostul unui forum lungit, în care se porneşte de la o nemulţumire şi se ajunge la a arunca cu noroi unii în alţii. Dar clauză de genul ăsta nu se poate introduce în regulament, pentru că ar fi privită drept îngrădire a libertăţii de exprimare. Şi nici lipsă de nervi, sau ranchiună, sau pur şi simplu plictiseală nu poţi trece-ntr-un regulament.

Da, faţă de anul trecut, regulile au fost mai multe, mai clare, mai bine definite. Şi mi-a plăcut chestia asta, pentru că-mi place să ştiu de la bun început ce trebuie făcut şi ce trebuie evitat. Şi cred că fiecare an aduce cu sine îmbunătăţiri, pentru că, pân’ la urmă, din greşeli se-nvaţă, iar lacunele nu pot fi umplute decât în timp.

Sugestii? Doar la nivel de concurenţi. O doză mai mare de calm n-a omorât niciodată pe nimeni. Şi nici una puţin mai mare de respect. Dacă nu faţă de ceilalţi concurenţi, măcar faţă de organizatori sau măcar faţă de propria persoană. Atât.

Over and out.

SuperBlog, etapa 33.