Ghid practic - p.2

Dacă nu faci asta periodic, nu te risca să dai din cap fără-ncetare, chit că da, e Rammstein şi da, îţi place Rammstein de mori. Dacă n-ai antrenament, îţi dau o oră până să nu mai poţi să ţii capul drept. Aha, şi gâtul face febră musculară, şi e preferabilă de-o mie de ori o febră musculară la abdomen, sau la picioare, decât la gât. Îl simţi cum pică. De parcă gâtul e prea subţire pentru greutatea capului. Da, senzaţia iniţială e mişto, da' tre' să-ţi aduci aminte că nu eşti nici Till Lindemann, nici James Hetfield, nici măcar unul dintre puştii ăia care sunt în stare să facă moşeală pe Vama Veche. Aşa că, una din două: ori te antrenezi, ori o laşi mai moale.

Ai de gând să ţopăi fără oprire? Ai grijă pe cine-mpingi din greşeală, pentru că e posibil să te trezeşti c-un ochi vânăt. Nu toată lumea pricepe că e normal să nu existe limită de apropiere, mai ales dacă dansezi ca o sardină într-o cutie plină ochi cu alte sardine, aidoma ţie.

Şi dacă tot te-ai decis să ţopăi, ai face bine să ai şi-un alt tricou pe undeva prin geantă. Asta dacă nu te-ncântă perspectiva unei pneumonii de toată frumuseţea, contactată în momentul în care dai piept cu frigul de afară. Prietenii ştiu de ce...

Şi-ncă una, şi gata: dacă n-ai de gând să bei suculeţ toată seara, pe lângă aspirina cea sfântă, bagă şi-o porţie consistentă de mâncare. Orice fel de mâncare, da' multă să fie. Cât să diminuezi şansele unei mahmureli până aproape de zero. Nu de alta, da' ori febră musculară la gât, ori mahmureală, e suportabil. Dar ambele combinate s-ar putea să necesite o săptămână-ntreagă de recuperare. Mai ales că te mai uiţi şi-n buletin, nu mai scrie 16 ani, şi-o noapte pierdută nu mai e chiar floare la ureche.

Pân' la următoarele înţelepciuni, la bună vedere!