Multimedia altfel

„Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.”

Da, Bacovia sunt. Mult mai mort, cu mulţi ani de fantomit în spate, dar eu sunt. Nu mai scriu „plumb”. Plumbul îl recitesc. Nu ca pedeapsă, ci ca amintire. C-am fost plumb, c-am scris plumb. C-am fost singur în cavou încă din timpul vieţii, că sunt singur aici şi după moarte. Voi, cei vii, aveţi o percepţie eronată despre ce se-ntâmplă după. Dar nu să lămuresc veşnice enigme vreau acum.
Acum vreau doar să spun că, dacă aş fi descoperit mai devreme multimedia, aş fi văzut mai clar aripile căzute, aş fi auzit real vântul şi poate m-aş fi-ndepărtat de realitatea pe care mi-am creat-o înainte de vreme. M-aş fi îndepărtat de cavou cât timp aş fi fost în viaţă.

Poate sună ciudat s-auzi Asus din gura mea, dar în timp am învăţat cuvinte noi. Şi pentru a nu mai fi atât de singur, am set-up-ul propriu şi personal. Multimedia la mine acasă. Râzi? În locul meu n-ai râde. E distracţia pe care mi-o permit după ce ani la rând am scris ce-nveţi tu la şcoală. Am doar amintiri. Şi-mi place să le revăd, pentru că „retrăiesc” ar fi prea mult spus.

Pentru că mi-a plăcut şi-mi place muzica, am placă de sunet Xonar HDAV1.3 Deluxe. Zaraza se-aude de parcă ar cânta-o Cristian Vasile lângă mine. Şi tot pentru vocea lui, am boxă Cine 5. Pentru că nimic nu e mai neplăcut decât un sunet distorsionat, un bas care să nu se audă în toată splendoarea lui, sau clapele de pian fără nota aia cristalin-tristă, definitorie. Sunet surround, fără fire încurcate, fără să ocupe mult loc, fără complicaţii. Pe negru, pentru un plus de eleganţă.
Ascult, şi-mi vine să jur că e lângă mine, că vinul curge în pahare, că viaţa e iar aproape.

Am şi O!Play HD2. Pentru momentele când mi se face dor de-un film ca pe vremuri. Dac-aş fi din epoca asta, probabil aş spune aşa: îl pot folosi şi ca mediu de stocare, e primul media player cu conectare USB 3.0, filmuleţele proprii şi personale le-aş putea vedea direct de pe cam, I-phone-ul mi-ar putea servi şi pe post de telecomandă, bine ai venit în secolul tehnologiei, Bacovia!
Pentru că sunt în primul rând un om al timpurilor mele, spun că-mi oferă posibilitatea de a revedea Queen Christina, Casablanca, For whom the bell tolls şi restul filmelor care mi-au făcut viaţa mai frumoasă.

Neapărat pe-un monitor VB198T, pentru că nu m-am obişnuit cu mania prezentului de a sta atât de aproape de-un widescreen. Am văzut filme de nota 11, şi filme care cu greu trec de nota 1. Depinde de dispoziţie. Uneori filmele proaste sunt singurele pe care le pot percuta; alteori am nevoie de stimulent intelectual. Oricum ar fi filmul, am nevoie de claritate a imaginii. Nu-mi place să nu pot distinge sângele de haine; savoarea unui thriller bun stă în cât de bine poţi vedea umbrele şi apariţiile de-abia sugerate; o dramă se distinge prin cât de clar vezi durerea pe figură. Acesta pare capabil să redea imaginea reală, aşa cum a fost ea gândită.

Şi pentru că nu vreau să risc să pierd nici o amintire, am şi-un tv-tuner My Cinema-U3100Mini/ATSCQAM. Datorită lui, pot face rost de filme vechi, cum doar bătrâna televiziune poate să difuzeze, şi pe care n-am absolut nici o şansă să le găsesc on-line.

Acestea fiind zise, mă retrag în vechiul cavou. E vânt în continuare, dar eternitatea pare mai puţin veşnică dacă ştii cum să faci timpul să treacă...

Super Blog, etapa 19.