Disco-disco-party-party

Nu-nţeleg o chestie, nici dacă-mi baţi un cui în cap: de ce ai vrea să agăţi în bar, la bunţi-bunţi, în strat gros de fum, muzică care-ţi bubuie-n urechi şi stroboscop care-ţi intră-n ochi şi te face să ai o faţă anume, puţin chinuită, puţin turtită şi-n orice caz nu figura ta normală? Şi de ce ai vrea să faci asta când dansezi de rupi, ai transpirat, miroşi ca o scrumieră şi, eventual, din prea multă zbânţuială, ai mai vărsat şi juma' de bere pe ăla de alături şi totul s-a transformat într-o mare fabrică de malţ?

Adică, să ne-nţelegem: te duci "în club". Te duci să dansezi, să te trezeşti cu febră musculară a doua zi, şi/sau mahmur, să râzi de cât de funky dansează ăla de alături, de cât de afectată e moaca lu' cutare, do the monkey with me, disco-disco-party-party, nu să te trezeşti c-o mână pe fund din neutralitate şi c-o replică expirată, chinuită şi distorsionată, din care auzi "eş... oasă... nu vrei să... tu şi...ine...place...un..."

Şi da, mi se pare penal să-ţi iei o bere, să studiezi terenul şi să ai în minte doar ideea de "dacă pică, pică, da' poate pică". Frate, dacă vrei lipeală, n-ar trebui să vezi fata, să-ţi placă, să o iei cu lugu-lugu, să vezi ce şi cât şi cum poate să vorbească, să o scoţi frumos la o cafea, la un pahar de vorbă, mă rog, tot tacâmul. Poate oi fi eu expirată din punctul ăsta de vedere, da' cu lăbuţa pe inimă spun: vrei lipeală, stai la colţ de stradă, nu te amesteca cu cheful meu zbânţuială. Dau din cap şi mă agit pe post de exorcizare, nu ca dans de-mperechere.

Da' dacă unii doar atâta poate, ştie şi pricepe, oare ar trebui să ies cu desenul explicativ după mine? Sau să mă-mbrac în tricou pe care să scrie: dansez; dacă vrei lipeală, dispari! Şi nici asta nu ştiu dacă ar merge la sigur, pentru că prostia-i mare, hormonii mulţi şi-nfierbântaţi, iar unele persoane irecuperabile.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!