"Bastonul Papal"

S-a făcut mare scandal în ultimul timp pe relaţia directă între Papă, pedofilie şi homosexualitate. Populaţia gay îl învinovăţeşte pe Papă că susţine pedofilia, persoanele hetero învinovăţesc pedofilii pentru că sunt gay, Papa ridică din umeri către pedofili şi bastonul papal către homosexuali.

Continuăm aceeşi politică de a eticheta o persoană nu prin prisma a ceea ce este după ce ajungi să o cunoşti, ci prin simpla apartenenţă la religie sau la orientare sexuală. Dacă eşti catolic, clar molestezi copii şi te autoflagelezi, dacă eşti gay clar n-ai cum să fii normal la cap, clar ai o rotiţă lipsă.

Generalizarea ne omoară. Anumite leit motive, privite ca adevăruri general valabile, o anumită imagine propagată din dorinţa de show, de a epata. Normal că o persoană gay va fi privită câş, i se va pune eterna întrebare "în relaţia asta, cine e bărbatul şi cine e femeia?", "câte costume schimbaţi pe noapte?", dacă se scoate la înaintare imaginea de drag queen. Bărbaţi trecuţi de 40 de ani, buhăiţi, burtoşi, boiţi, în haine de pene, cu gesturi ultramega efeminizate, care vor să poarte stindardul gay la gay fest; femei din care a dispărut orice urmă de feminitate, cu mers de cowboy şi replici de agăţat din filmele porno ale anilor '80, care insistă să se măsoare în bicepşi cu culturiştii. Normal că, dacă astea sunt persoanele gay care ies în faţă, asta va fi imaginea general valabilă. Şi, cu posterul ăsta, se cere respect. Mai greu.

Dacă pentru a fi abolită sclavia s-ar fi adus nu exemplu unchiul Tom, ci un oareşcare şmecheraş, artist de circ, şi acum Ku Klux Klanul ar fi avut trecere şi respect. Dacă pentru mişcarea feministă n-ar fi militat femei ca Gloria Steinem sau Simone de Beauvoir, ci eternele soţii de după fusta soţului, nici acum n-am fi avut drept de vot sau libertatea avortului. Toate mişcările mari au avut nevoie de figuri reprezentative, nu de reprezentări extreme. Şi normal că adopţiile sau căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt interzise, dacă persoanele care susţin sus şi tare că vor asta sunt desprinse din La cage aux folles.

Mă opresc aici, în speranţa că, măcar parţial, m-am făcut înţeleasă. Nu cred în relaţia directă subliniată la început, dar înţeleg factorii care o pot declanşa. Şi da, cred că e o reacţie îndreptăţită, în virtutea exemplelor puse pe afiş.