Din oglindă

Femeile, în principiu, văd în celelalte femei o posibilă ameninţare. Pentru "rangul" lor, pentru relaţia lor, pentru existenţa lor. Puţine femei vor recunoaşte şi vor admira făţiş alte femei, pentru că li se pare nu ştiu cum să recunoască faptul că sunt puţin mai jos. Mai ales când vine norba despre vedete. Cele mai criticate, cele mai despicate, cele mai analizate cu lupa şi microscopul, sunt vedetele. Oricât ar fi de frumoase, porno, elegante, distinse, clar se găseşte cineva care să le critice. Măcar pentru că au făcut prea multe operaţii estetice pentru a arăta aşa cum arată.

Dar nu despre "războiul rozelor" vreau să debitez azi...

Apreciez "vedetele" care au reuşit să se distanţeze, într-un fel sau altul, de "turmă". Prin atitudine sau prin look. Cu sau fără operaţii estetice. Nu mă interesează cum a ajuns Dita von Teese să arate aşa cum arată, dar îmi place teribil. Nici prin gura câtor tabloide a trecut Kate Moss, nici cât de "în sticlă" pare a fi prinsă Nicole Kidman. Îmi plac şi pace bună.

O categorie aparte pentru sufleţelul meu o constituie femeile care, după ce au trecut de o anumită vârstă, arată mai bine decât în tinereţe. Din punctul meu de vedere, bineînţeles, pentru că - aşa cum tot spun, gusturile nu se discută. Mă refer aici la femei care, în tinereţe erau bombonici, sau erau fade, insipide şi incolore dar care, după ce au trecut de 40 de ani, arată mai bine decât atunci când ocupau prima pagină a revistelor de profil. Cinci exemple, pentru că mai multe ar fi deja prea multe:
- Catherine Deneuve, Madonna, Deborah Harry, Dani Klein şi Fanny Ardant. Toate aveau în tinereţe ceva ingenuu, ceva fără sare şi piper, ceva care le ţinea în anonimat. Acum, toate emană senzualitate. Dar senzualitatea aia care te ţine la respect, care impune, care te duce cu gândul la sânge albastru. Felul în care se mişcă, vorbesc, îşi poartă rochiile, e ca transformarea din "Răţuşca cea urâtă".

La polul opus se află femeile care în tinereţe erau vânate, dorite, visate. Acum sunt doar epave ale imaginii trecute. Mi se par libidinoase - şi o femeie libidinoasă e mai libidinoasă decât un bărbat -, spooky, icky, freeky. Şi nu pot pricepe cum unora vârsta le aduce demnitate, iar pe altele le coboară jos, jos de tot. Bineînţeles, exemple:
- Jane Birkin, Brigitte Bardot, Elizabeth Taylor, Twiggy şi Kirstey Alley.
Doar câteva dintre cele care îşi arătă vârsta, şi nu şi-o arată frumos. Deloc.

Nu, nu vreau să demonstrez nimic. N-am nimic de criticat, pentru că, la urma urmei, timpul îşi va spune cuvântul fiecăruia dintre noi. Mi-e doar milă de ultima categorie. Pentru că trebuie să fie cumplit să ştii că ai bani, şi faimă, şi tot ce-ţi doreşti material vorbind, dar ai da totul pentru a arăta aşa cum arătai în poza aia de acum 20 de ani, pe care o scoţi pe ascuns din sertar. Nici o oglindă nu-ţi va spune că arăţi la fel. Oricât de mult ai mitui-o.