Bătaia ruptă din rai

Mergeam eu liniştită acu' vreo două zile pe stradă. În mijlocul oraşului, trotuar pe o parte, maşini pe partea cealaltă, unii ieşind de la şcoală, alţii ducându-se, unii în plimbare, alţii cu sacoşa plină de chestii, mă rog, o după-amiază tipică. Ciripele păsărind liniştite, câte un câine tolănit la soare, claxoane şi hihihi-uri constante.

În faţa mea, o gagică - femeie, tipă, tânără, reprezentantă a sexului feminin, aţi priceput ideea - cu fiică-sa de mână. O plodoaică la un 6 ani, cu role, cotiere, genunchiere, care se străduia să ţină linia drumului dreaptă, fără să-i fugă pământul de sub picioare. Evident, de-abia învăţând să folosească sus-numitele role, cam fără direcţie, dar na! Cei care ştiţi să mergeţi pe role, cred că vă amintiţi cum a fost la început...

Oricum, revenind. Învăţa copilul să meargă pe role şi, la un moment dat, dă să cadă. Evident că gagica - femeia, tipa, tânăra, reprezentanta sexului feminin - a evitat căderea, ridicând-o de-o mână. De-abia dup-aia a început. Jap! una, două, trei palme. "Ţi-am zis să fii atentă! Şi-n loc să mergi, caşti ochii la vitrine!" Ups, e de rău. Deci, când folosiţi rolele, nu uitaţi să vă uitaţi drept înainte. Eventual, puneţi-vă ochelari de cal, în aşa fel încât să ţineţi linia dreaptă. Imaginaţi-vă o dungă pe asfalt, mai ales dacă sunteţi însoţiţi, pentru că, altfel, s-ar putea să vă treziţi cu un dupac după ceafă.

Păi, frate, eu ştiu una şi bună. Dacă vrei să înveţi pe cineva să folosească role, bicicletă, maşină, nu stai cu gura pe el şi cu bâta ascunsă la spate, pentru că n-o să înveţe niciodată. Şi, copil fiind, s-ar putea să asocieze învăţatul ăla cu palmele în caz de eşec, şi să nu mai înveţe niciodată.

Da, nu-mi plac copiii, dar consider demodată fraza aia cu "bătaia e ruptă din rai". Nu cred că educaţia se face cu parul. Bunică-mea mă trăgea de codiţe (da, am avut şi codiţe, şi bunică, şi uite ce bine am crescut) şi ştiu că o dată am mâncat bătaie pentru că n-am vrut să mă duc la grădiniţă. Dar asta s-a întâmplat demult, pe când erau bunicii tineri, şi nu s-a întâmplat în public. Pentru că, în public, totul capătă proporţii mult prea mari. O dojană publică te face să intri în pământ de ruşine, darămite o palmă, două, trei. Nu cred că poţi îndrepta pe cineva snopindu-l în bătaie. Dacă e soi bun, înţelege de vorbă bună; dacă nu, poţi să-l baţi până crapă, că tot ca el va face, şi-l mai şi înrăieşti pe deasupra.

Bineînţeles, există şi copiii ăia, care clar n-au primit o palmă la timp, acasă, între patru ochi. Ăia de bat din picior şi se dau cu fundul de pământ, dar aia e altă poveste.

Mi se pare penal să te apuci să faci educaţie în public, pentru că nu ajungi decât să-l timorezi pe copilul ăla, să-l faci să-i fie ruşine să dea ochii cu lumea, pentru că nu ştie când te-apuca "ora de corecţie". Ştiu două şi bune: cu violenţa nu rezolvi nimic şi rufele nu se spală în public.

Două chestii:
1. De ce ţin neapărat mamele/taţii să-i dea o palmă la fund unui copil care cade? Deja e pedepsit, pentru că, de la orice înălţime ar cădea, tot îl doare; iar dacă e mai împiedicat din fire, toate palmele la fund nu-l vor lecui de chestia asta. Ba chiar s-ar putea să-şi dezvolte o parte masochistă, să cadă mai des, ca să-l loveşti mai des. Glumesc, bineînţeles. Pe bune acum, ce rezolvi dacă îl pocneşti după ce a căzut? În afara faptului că te răzbuni pentru că mai ai încă un pantalon de spălat, şi te-ai săturat să speli, şi te-ai săturat să cadă, şi să coşi, şi să-l faci frumuşel, scos din cutie, şi el să strice aparenţa publică; păi, frate, trebuia să te gândeşti dacă te ţin nervii înainte de a avea un copil, nu după ce l-ai făcut. Acu', că te-ai procopsit cu el pe viaţă, controlează-te, pentru că se presupune că în relaţia asta tu eşti adultul, nu sunteţi doi copii care se joacă de-a relaţiile familiale.

2. Aveam un vecin care considera că educaţia copilului se face în felul următor: o bătea bine pe fătucă pentru că nu ştiu ce făcuse, şi apoi o dădea în pielea goală afară din casă, pe palierul blocului, şi-o lăsa acolo câteva ore. Mi s-a părut cumplită faza. Cumplită, crudă, cretină, psihopată, bolnavă. Dacă tu eşti dobitoc, nu-ţi îndobitoci şi copilul. Tratează-te, şi de-abia dup-aia gândeşte-te că vrei să faci educaţie.

Ca să concluzionez...Nu ştiu dacă stop violenţei e fraza cea mai potrivită. Pentru că asta o să existe atât timp cât unii fac copii înainte de a-şi face un control psihologic amănunţit. Cred că, la fel cum multe locuri de muncă te cer apt din punct de vedere psihologic, măcar un test de violenţă ar trebui să se facă oricui decide să procreeze. Pentru că nimeni nu l-ar vrea pe Charlie Manson sau pe Hitler ca tată, nici pe Vera Renczi pe post de mamă...