Flower power

Când eram mai mică am fost fascinată - ok, ok, spun tot, FASCINATĂ - de hipioţi. De cei reali, care militau împotriva războiului din Vietnam, care susţineau "make love, not war", care aveau haine înflorate, şi pantaloni evazaţi, şi plete, şi dubiţe colorate. Protestau pentru chestii în care credeau, credeau în ceea ce spuneau, luptau - într-un fel cam dezlânat, ce-i drept - pentru orice chestie care avea nevoie de susţinere. Da, se drogau, şi se îmbătau, şi făceau sex în neştire, şi mulţi habar n-aveau pe ce lume mai trăiesc după două joint-uri, dar mie mi se păreau extraordinari. Liberi, fără limite, plini de idealuri. Da, recunosc, i-am văzut aşa cum mi-i arătau filmele şi mi-a plăcut să cred că filmele mi-i arătau reali.

Au trecut vreo 40 de ani de la hipioţii reali şi originali. La noi - să fim serioşi - hipioţi reali şi originali n-au existat niciodată, pentru că n-au avut cum şi din ce să se dezvolte. Da, folk-ul a creat generaţii de folkişti dar, în nici un caz, de hipioţi. Pentru că e ca şi cum ai spune că există nazişti arieni de România. Şi da, folkişti avem destui. Buni sau mediocri, sunt cei care au păstrat muzica şi au dus-o mai departe.

Problema mea nu e cu ei. Problema mea e de unde au apărut generaţii după generaţii de hipioţi români, născuţi undeva prin anii '80, care vor "love not war". Care susţin că ei sunt hippy, că se ghidează după valorile hippy, că s-au născut, trăiesc şi vor muri hippy.

Tot respectul pentru ceea ce ştiam eu că înseamnă hippy - repet, din filmele care mă umpleau de revoltă şi pasiune pentru idealuri - a dispărut când am cunoscut "hipioţi de România". Să mă explic: Persoane cu un oareşcare grad de cultură, dezvoltat mai ales spre "latură interioară şi artistică". Majoritatea studenţi, cu ideea de grevă în sânge. N-avem locuri la cămine? ce facem? O grevă! Nu e curat în cămine pentru că stăm ca nesimţiţii, nu facem curat, mânjim pereţii, aruncăm gunoiul pe coridor, beţi venind seara acasă nu mai avem chef să ajungem până la baie şi ne uşurăm pe unde putem, de preferat la colţul palierului, ce facem? Grevă! Toată lumea e de vină pentru că nu avem chef să ne luăm examenele, pentru că e mult mai boem să fim eternii studenţi, implicaţi în concerte studenţeşti de folk, unde bem peste măsură şi alergăm dezbrăcaţi, iar când suntem amendaţi, clar sistemul e de vină pentru că foloseşte opresiunea împotriva individului, şi noi suntem oameni liberi, suntem hipioţi, fii ploii şi ai pământului, şi nu putem fi restricţionaţi nici băgaţi între limitele statului, pentru că noi facem dragoste beţi pe plajă, nu ne batem îmbrăcaţi, şi în nici un caz nu-mi spune că nu sunt hipiot real pentru că-ţi demonstrez imediat recitându-ţi versuri din Minulescu şi toate versurile lui Păunescu, şi ştii doar că Păunescu e rege.

Şi, ca să justific părerea nu tocmai bună pe care o am despre hipioţi, o să spun că toţi cei pe care i-am cunoscut nu se spălau. Şi puţeau practic de la depărtare a haine neschimbate, şi a transpiraţie; că nu foloseau produse cosmetice pentru că nu voiau să-şi strice naturaleţea cu care au fost înzestraţi de către Mama Natură; că aveau părul lung şi nespălat cu săptămânile, în aşa fel încât îl vedeai şuviţe; că şi-l legau cu sfoara de la salam pentru că în asta constă atât originalitatea cât şi eternul boem; că făceau poştă o halbă de bere şi se certau pe ultimele chiştoace; că era boem să mănânce şuncă cu ceapă în mijlocul unei cafenele; că aduceau argumente expirate demult pentru probleme demult expirate; că nu aveau nimic nici original, nici boem, ci doar fraze învăţate pe de rost şi spuse pe voci împleticite, cu răsuflarea plină de băutură şi cu ochii tulburi.

Da, mi-a plăcut mişcarea hippy. Dar cea reală, cea pe care ei au inventat-o şi au trăit-o, nu gluma grotescă pe care încearcă unii s-o recreeze azi. Pentru că nu poţi fi original imitându-i pe alţii. Poţi să fii doar umbra aia tristă, pe care după ani, când îţi va fi venit - probabil - mintea la cap, o să încerci s-o uiţi, s-o ştergi, s-o negi. Pentru că anii '70 au fost atunci şi, sincer, azi e 2010. Fă socoteala.