O anumită doamnă se mărită. Nimic ieşit din comun, sunt tentată să spun. Doamna respectivă, după căsătorie, preia - evident - numele soţului. Aşa că, din doamna X, avansează la Doamna Cracea. Aşa cum se vede, citeşte, aude. După un timp, doamna Cracea divorţează. Se recăsătoreşte. Doamna Cracea face atunci încă un salt, devenind Doamna Bulancea. Caz real.
Da, ştiu că există nume de familie hilare. Da, poate mai hilare decât sus-menţionata poveste. Asta e. Se mai întâmplă. Următorul dialog nu-l înţeleg:
"Şi ce faci? Renunţi tu la numele tău ca să devii doamna Boroboaţă?"
"Păi, cum altfel? Doar mă mărit, trebuie să îi iau numele"
"Păi, fată, ai putea să-l păstrezi pe al tău..."
"Şi atunci de ce să mă mai mărit, dacă nu-mi schmb numele?"
Chiar aşa, de ce să te mai măriţi, dacă principalul motiv - ca să nu zic singurul - e acela de a-ţi schimba numele?
Mă depăşeşte ideea asta, conform căreia o femeie trebuie neapărat să ia numele soţului după căsătorie. Trecând peste faptul că poate e un nume urât, ciudat, care provoacă hohote de râs, ne încăpăţânăm să rămânem în epoca aia patriarhală, în care bărbatul vrea, bărbatul are. Adică, bărbatul te vede, te vrea, te ia de păr şi te duce la tribul lui, unde devii proprietate, faci mâncare şi copii. Femeia nu are nici un cuvânt de spus. Sau dacă are, atunci e clar cuvântul spus de către bărbat.
Nu, nu militez pentru o societate matriarhală. Nu cred în feminismul extremist, nu cred într-o revoluţie totală a sexelor. Dar nu înţeleg de ce femeia e cea care, obligatoriu, trebuie să preia numele bărbatului. De ce nu poate fi invers? De ce nu se poate găsi o soluţie cu cratimă?
Ştiu femei pentru care singura raţiune de a trăi e să se mărite. Şi resping din start ideea că ar putea, prin cine ştie ce întâmplare, să-şi păstreze numele "de domnişoară" şi după căsătorie. Replica e: "Dacă nu-mi schimb numele, de unde o să ştie lumea că m-am căsătorit?" Într-adevăr, pentru că toată lumea stă cu bunghiul pe tine, şi dacă le spui că te-ai căsătorit nu vor crede, pentru că ai acelaşi nume ca în liceu...Să fim serioşi!
Ca de obicei, 2 probleme:
1. Înţeleg să-ţi schimbi numele pentru unul cu o sonoritate mai faină, sau măcar echivalentă cu cea a numelui actual. În nici un caz să faci un pas înapoi, să te procopseşti cu un nume gen Flocea, Mortu, Blegu, Roadevin sau Nespălatu. Lista poate continua, bineînţeles.
2. De ce e musai să faci schimb de nume? Nu există nici o lege scrisă care să spună că, după căsătorie, trebuie să-ţi schimbi numele. E doar o cutumă. De ce, dacă menţionezi chestia asta, viitoarele mirese se înroşesc, fac spume la gură, sunt gata să arunce cu buchetul în tine? Încă mă mai aştept să fiu călcată cu maşina pe trecerea de pietoni, pentru că am îndrăznit să sugerez aşa ceva. Şi nu m-am învăţat minte, şi am zis nu numai o dată, şi continui s-o spun. Cred că s-ar putea să mă calce meteoritul în stilul ăsta...
În încheiere: cred că, dacă n-ar mai trăi, Gloria Steinem s-ar răsuci în mormânt...
haha, mi-a placut ultima fraza :-))))
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca o sa-mi schimb numele daca o sa ma casatoresc. Sau poate doar daca o sa mi se pare un num mai frumos decat al meu, nu stiu:))
RăspundețiȘtergereAsta mi-aduce aminte de un coleg al tatalui meu pe care-l chema Fasola. Bineinteles ca bietul om era tinta tuturor ironiilor si era ferm decis ca, dupa casatorie, sa ia numele sotiei. Numai ca s-a indragostit de o domnisoara pe care o chema Mamaliga. Asta soarta, n-am ce zice...
RăspundețiȘtergere"Daca pana acuma erai doar Fasola, de-acuma o sa fiti Fasola cu Mamaliga." N-a mai putut suporta, si dupa nunta a adoptat numele de fata al mamei lui, Dumitrescu parca, sau ceva la fel de normal.
Păi e vina femeii,dacă şi numai dacă are ceva gânduri secundare privind schimbarea numelui.Mi s-ar părea ok ,dacă femeia nu vrea schimbarea numelui,să fie o soluţie cu cele două nume de familie,ceea ce s-a mai şi întâmplat,n-ar fi neobişnuit.Dar copilul să poarte numele femeii şi să plătească şi dânsa pensie alimentară.
RăspundețiȘtergere@Blindius - total de acord. egalitate pana la capat:P
RăspundețiȘtergere@Vesper Lynd - asta-i crunt:))
RăspundețiȘtergereEu am facut prostia de a-mi schimba numele o data, fiindca a vrut el si fiindca nu l-a vrut si pe al meu... Asa niste complicatii am avut dupa divort, in legatura cu schimbarea numelui, ca nu cred sa mai fac asta vreodata!
RăspundețiȘtergereNu inteleg incapatanarea asta cu numele. Pai femeia pentru nume se marita? Mie, de exemplu, imi place numele meu, si nu stiu daca l-as schimba..
RăspundețiȘtergere@Mihaela ( Catwoman) - don't do it! prima chestie să-ţi fie învăţătură de minte:P
RăspundețiȘtergere@Ruxi - păi, se pare că sunt femei pentru care ăsta e unul dintre motivele principale:-??
RăspundețiȘtergereEu stiam ca in anumite tzari ( Spania de exemplu) se poate si faza aia cu cratima de care spuneai tu.
RăspundețiȘtergereMa rog, acum poate s'o simtzi barbatul jignit ca femeia nu vrea sa'i poarte numele.. Eu ma voi asigura ca voi avea o afacere sau ceva de genul inainte sa ma marit, ca sa am trecut tot pe numele meu si ca sa am motiv sa nu mi-l schimb :lol:
@chocolatfollie - eu stiu ca se poate cam peste tot. problema e daca vrei. oricum, faza cu afacerea e inspirata:P
RăspundețiȘtergere