Complimentul zilei

Bărbaţii nu se prea complimentează între ei. Dacă le place cămaşa lu' cutare, mai degrabă or s-o ceară împrumut în semn de apreciere, decât să spună că e mişto. În schimb vor ridica în slăvi mobilul, maşina sau trusa de şurubelniţe a amicului; cu cât mai impersonal, cu atât mai bine. Dar da, vor fi sinceri când vor aprecia ceva. Pe de altă parte, dacă sunt complimentaţi, vor răspunde sec, c-un "mersi" puţin plictisit, conştienţi că da, cămaşa e super şmecheră, ceasul e genial sau outfit-ul din ziua respectivă îi prinde.

De cealaltă parte a baricadei, femeile se vor întrece în complimente. Chit că-i place maxim rochia colegei, chit că o lasă cam rece, o femeie va simţi nevoia să spună ceva. Să vezi c-a văzut. Să remarci că te-a remarcat. Să fie sigură că data viitoare când îşi va lua ceva, va exista măcar o persoană care s-o admire, dintr-un sentiment sincer de reciprocitate.

Doar că, dacă-i spui că rochia îi stă superb, va pune întrebarea "crezi?". A, da. Eu, una, nu fac complimente gratuite. Dacă-mi place ceva, spun; dacă nu-mi place, mă abţin; n-o să fac niciodată un compliment din curtoazie. Da' nu, că vezi tu, că după faza cu ochii mari şi zglobii, întrebându-te dacă tu chiar crezi ce spui, vine partea aia: ei, e o rochiţă mai veche; am dat peste ea din întâmplare, nici nu mă gândeam că o să-mi mai vină, cred că m-am îngrăşat de când n-am mai purtat-o. Asta aşa, ca să-i spui că arată la fel de suplă ca acum câţiva ani. Următoarea fază: ei, poate, da' nici nu mă gândeam că o să observe cineva rochiţa asta; adică, nu ştiam cu ce să mă îmbrac, şi-am pus-o-n grabă, nici n-am avut timp să mă uit în oglindă... Ete, na! De parcă nu ştiu că ai întors-o pe toate părţile, te-ai examinat faţă-profil-spate în oglindă, ai căutat cu atenţie accesoriul care să se potrivească şi de-abia când ai văzut că stă perfect ai răsuflat uşurată şi-ai mai dat şi-un strop de parfum, în ton cu croiala rochiţei, nu de alta, da' toate capetele să se întoarcă după tine. Ştim, cunoaştem, been there, done that. Şi da, îţi stă genial, dar tu ştii asta deja, pentru că altfel n-ai mai fi purtat-o.

La un compliment răspund simplu: mulţumesc, ştiu. Şi lumea se uită cam câş, pentru că cică tre' să afişezi o falsă modestie în situaţii d'astea. Adică, de ce? Reluând, ştiu că-mi stă fain, pentru că altfel n-aş fi îndrăznit să ies din casă. Şi dacă-ţi place, îţi mulţumesc frumos de apreciere, dar ştiu deja asta. Şi da, mă felicit în gând pentru alegerea făcută. Mai masculin răspunsul? Posibil... Da' aşa de mult îmi place, încât nu pot pretinde că nu ştiam. Şi orice alt răspuns ar implica dezvoltarea unei discuţii inutile pe care, de cele mai multe ori, n-am chef s-o duc.

Pân' la următoarele complimente, la bună vedere!