Aşa grăit-a Guru-ul - p. 4

Mă enervezi dacă vii la mine şi mă întrebi, eventual de două ori consecutiv, ce fac. Răspunsul o să fie de fiecare dată "bine". Nu, nici a doua, nici a ţâşpea oară n-o să intru în detalii. Nu pentru că nu-mi place faţa ta, ci pentru că nu simt nevoia să vorbesc. Nu cu tine. Pot să explodez de fericire sau pot să fiu atât de bas încât să trebuiască să mă aduni cu făraşul, n-o să stau la şuete cu tine doar pentru a-ţi oferi un film din care să trăieşti. Rufele, de obicei, le spăl la maşină, cu detergent şi balsam; nu în public.

În aceeaşi ordine de idei, nu mă interesează ce-ai mâncat, ce-ai gătit, câte şosete ai spălat, şi clar parcă simt că nu mai am chef să vorbesc cu tine dacă din 10 vorbe, 8 sunt aceleaşi pe care le-ai spus şi acu' 15 minute. N-am ajuns la nivelul ăla de intimitate în care să-mi pese de micile detalii sordide din viaţa ta plicticoasă. Zi-le cuiva căruia chiar îi pasă.

Calcă-mă pe bătături, să vezi ce se întâmplă. Chiar te rog. Chiar vreau să văd cât de tare poţi călca, pentru a-mi permite să te stâlcesc. Poate nu pe moment; poate nu mâine. Cândva. Dar nu încerca după să mă pansezi; nu ţine. Odată rupt, se reface de la sine; odată murdărit, se spală datorită mie. Am mai zis, nu-s papa.

Iar dacă ai de gând să mi te bagi sub piele, nici asta nu ţine. N-a ţinut cât eram ţâncău, n-o să ţină nici acum. N-am nevoie de bătăi amicale pe umăr, de semne conspirative cu ochiul, de cuvinte goale. Cuvintele mai ales le ştiu prea bine ca să pic. Povestea du-o-n altă parte. Repet, la cineva căruia să-i pese.

Şi nu, nu-i vara de vină; nici horoscopul, nici alinierea planetelor în nu'ş ce casă - mulţumesc Urania pentru update. Doar că, dacă te uiţi în jur, aproape fiecare a pus ochii pe o bucăţică din persoana ta. Şi dacă dai tuturor bucata pe care şi-o arogă, rişti să rămâi fără tine. De tot.

Pân' la următoarea revelaţie, la bună vedere!