E pavat cu bune intenţii

Cică era mai simplu în copilărie. Puteai face ce vroiai, fără să tragi prea mult consecinţele. Eu zic că doar aveam memoria mai scurtă şi orice ar fi părut grav se ştergea mai uşor, cu primul pahar de suc la dozator sau îngheţată la cornet; ba chiar c-o gumă cu surpriză. Şi pentru că nu ne puneam prea multe întrebări existenţiale; sau ni le puneam, da' nu le numeam aşa de pompos. Pur şi simplu te-ntrebai, găseai sau nu răspunsul, treceai mai departe; nu stăteai să le întorci pe toate părţile posibile, nu te complicai, nu-ţi creai dileme. Eu aşa cred.

Din categoria "dileme de adult", ce contează mai mult: intenţia sau rezultatul?
Mă căţărasem pe garduri să adun frunză de viţă de vie; da, pentru sarmale. Intenţia? Să adun frunză de viţă de vie pentru sarmale. Rezultatul? Se pare că se chema furt, pentru că nu-mi aparţinea; n-a contat că era peste gard deci, teoretic, nu era proprietatea nimănui, ci bun public.

Vrei un post la care mai râvneşte cineva. Intenţia - să-ţi fie ţie bine. Rezultatul - dacă-l primeşti, altcineva va suferi, pentru că n-a fost cel ales. Poate nu e cel mai grozav exemplu, dar poate fi aplicat în multiple situaţii.

Şi mi se strepezesc dinţii când aud că "a avut cele mai bune intenţii". Păi, nu-mi pasă, frate, ce intenţii ai avut tu; cu ce gând te-ai trezit dimineaţa, te-ai târât pân' la ibric, ai dezvoltat intenţia cât timp mai erai încă în papuci de casă şi dup-aia ai dat fuga s-o transformi în faptă. Poate chiar ai avut cele mai onorabile intenţii; da' nu-ţi vede nimeni intenţia, îţi vede produsul finit. Şi dacă se-ntâmplă să dai greş cu el, atunci poţi inventa nu'ş ce intenţii care să te scuze. Cu regret te informez, intenţia nu se pedepseşte; dar nici nu poate fi folosită drept scuză.

Pentru că nu mai trece totul cu un cubuleţ de zahăr, ia intenţia aia; întoarce-o pe toate părţile, vezi dacă se pupă cu ce ar trebui să iasă în final, şi de-abia dup-aia aruncă-te după ea. S-ar putea ca buna ta intenţie să se transforme în sânge pe pereţi. Să explodeze cât încă o mai ţii în mână şi să te trezeşti fără degete; sau, mai rău, fără o bucată considerabilă din tine. Bye-bye bune intenţii, hello păreri de rău. Şi pe bune că d'asta ai neuroni. Să-i foloseşti, oricât de greu ar părea la început. În timp e posibil să-nveţi cum; dacă nu, renunţă la intenţii. E mai sigur pentru toată lumea.

Pân' la următoarele revelaţii, la bună vedere!