Ce ador însă de-a dreptul la Papă e capacitatea lui de a ierta. Ai furat un pix? Cere iertarea, şi ţi se va da. Ai omorât un vecin? Nici o problemă, dacă te căieşti, te iartă. A, pe lângă vecinul ăla ai mai hăcuit încă vreo 50 de inşi pentru că te plictiseai teribil? Evident, ştii ce ai de făcut. Implori, săruţi inelul, şi gata! Eşti fără de păcat.
Şi mă gândesc eu aşa: oare are porţie limitată de iertare pe zi, cu program şi cantitate dinainte stabilită, sau poate dispune de ea după cum îl taie capul? Se reportează, la fel ca potul la loto? După ce criterii face chestia asta? Se uită şi la faţa omului, sau are instrucţiuni stricte, conform cărora iartă pe oricine? Tre' să fie pe undeva vreo şustă, pentru că mie nu-mi prea iese la socoteală. Da' dacă-l calci pe pantofei, te mai iartă? Sau în program intră doar chestiile care nu-l afectează direct?
Care-i faza cu iertarea pe ziua de azi? Povesteam cu ceva timp în urmă despre un fost amic; unul care şi-a închipuit că am veleităţi de papă. Şi o dată la ceva timp, mai apare câte unul. Bineînţeles că mi-a intrat bine de tot în cap şi faza aia conform căreia nu-ţi ceri scuze, îţi prezinţi scuzele; pentru că pot să ţi le accept sau nu. Dar nu le cere, dă-mi-le. Da, ştiu, maniile au multe feţe.
Ei, şi mai am o ideea nebună care-mi zice că nu te pot ierta doar pentru că în momentul ăla te căieşti. Dacă aş fi putut, aş fi dat probabil la seminar şi aş fi făcut scandal să ajung măcar cardinal. Că m-ai călcat pe pantof, să zicem că trec cu vederea; ba chiar şi că mi-ai dat un cot strategic între coaste. Mai mult de-atât, e peste puterea mea. În timp, da; da' pe moment, să te pun să-mi pupi inelul şi dup-aia să ne ţinem de mânuţe şi să cântăm în cor Kumbaya, mai greu... O să-ncerc să-mi iau şi-un sceptru, poate atunci îmi va fi mai uşor.
Pân' la următoarea revelaţie, la bună vedere!
Citind acum articolul tau mi-am amintit de Papa Ioan Paul al doilea care l-a iertat pe cel care a vrut sa-l ucida intr-un atentat.
RăspundețiȘtergeresa inteleg ca azi nu iti place papa :))
RăspundețiȘtergereoameni de felul lor simt nevoia sa le zica altcineva ca sunt iertati si ca totul va fi bine, au nevoie de o asigurare de felul acestora din partea altora.Si unii au stiut sa se descurce bine si sa faca treaba asta, preotii de exemplu.
Sa te faci papesa? Stii c-ar fi ceva!? :)) In alta ordine de idei: mai, de raposatul papa mi-a placut de numa'! Ei da' asta parca are fatza de... you know... serial criminal :-??
RăspundețiȘtergere@Cristi - yup, el era maestru în ale iertării:P
RăspundețiȘtergere@George - o, nu, papa îmi place; e mult prea sadic pentru a nu-mi plăcea... nu-mi plac persoanele care au impresia că pot fi iertate cu un simplu "îmi pare rău".
RăspundețiȘtergere@Alexiuss - noul meu ideal:D
RăspundețiȘtergeredaaa, Papa Ioan Paul 2 mi-a plăcut şi mie mult de tot:P Ratzi mă amuză...