Următoarele cuvinte

Să-i spui cuiva "porc", mi se pare o jignire. La fel şi "vaco", "animalule" sau "dobitocule". Nu mi s-au părut niciodată apelative "de bine", oricât de drăguţi ar fi godacii, de frumoase şi blânde vacile, oricât de mult mi-ar plăcea mie animalele. Oricât ar încerca unii să-mi explice că, din punctul lor de vedere, astea sunt doar drăgălăşenii şi dulci cuvinte de alint, mie tot mi se zburleşte ceva în interior; mă crispez, şi primul instinct e să sar la jugulară.

În copilărie am învăţat să nu vorbesc urât. Da, poate sună so last year, dar nu mă poţi convinge că ţii la mine mai mult decât la alţii pentru simplul fapt că mă faci de cacao. Am ajuns la nivelul ăla de amiciţie? Păi, am ajuns acolo pe bază de respect; şi numai respect nu mi se pare să-mi spui pe ton dulceag "ce vacă eşti". Poate am eu o rotiţă lipsă, da' asta e.

Bineînţeles că nu e singura categorie care mă înfoaie. Ok, nu foloseşti nici unul din cuvintele de mai sus; asta nu înseamnă că nu mă poţi răni. Sincer, prefer o doză de palme unor cuvinte aruncate la-ntâmplare. Pentru simplul motiv că la palme facem parte-n parte; la cuvinte mă opresc înainte, pe principiul "n-am chef să facem albie de porci şi să ne scăldăm în ea."

Şi da, unele cuvinte, odată spuse, nu le mai poţi lua înapoi; poţi sta şi-n cap şi tot nu le poţi şterge. Semnul unei palme trece în timp; rana unui cuvânt, nu. Toţi se bat cu pumnul în piept pentru cauze de genul "să facem o lume mai bună", "să spunem stop discriminării", "să clădim o planetă intactă". O fac prin gesturi şi cuvinte. Da' ce-ar fi dacă, în lupta asta nu ar mai arunca la întâmplare chestii menite să jignească? N-ar fi mai mare impactul, fără să te iei de piept verbal cu ăl de lângă tine, doar pentru că vede altfel lucrurile? Sau dacă-n loc de asta, te-ai opri la tăcere? Zic şi eu, nu dau cu parul...

Până la următoarele cuvinte, la bună vedere!