Cabine de telefon

Uneori mi-e dor de perioada aia în care, dacă voiai să dai un telefon, trebuia să te deplasezi până la fix-ul aşezat strategic. Să te asiguri că nu e "cuplajul" pe linie, să te chinui să formezi corect numărul şi dup-aia să anunţi rapid ce aveai de anunţat. Dacă n-aveai fix acasă, una din două: ori te duceai pe la vecinii mai avuţi şi atentai la fix-ul lor, ori căutai un telefon public, te scotoceai de monezi şi, la fel, comunicai chestia aia importantă.

Acu', mobilul să trăiască. Poţi găsi pe cine vrei, oriunde, oricând. Să ne înţelegem că eu cu telefonul propriu şi personal n-am nici o problemă. Ba chiar mă-nţeleg atât de bine cu el şi cu "agenda" mea, încât mi-ar fi greu de tot să trebuiască să mă întorc la ăla cu disc.

Da' nu, că vezi tu, că unii nu pricep că faptul că ai mobil nu înseamnă că ai şi liber la disecat probleme personale în public. Fără să te deplasezi din grupul în care eşti pentru a găsi un colţ mai retras să spunem, pentru a bla-bla-bla în voie. Şi-uite aşa te trezeşti că ştii şi ce-a gătit, şi ce culoare au şosetele, ba chiar şi ce poziţie preferă în pat. Nu ţi le spune în faţă pentru că, de, nu te interesează şi, în plus, n-aţi ajuns încă la gradul ăla de amiciţie maximă, dar nu se sfieşte să le spună la telefonul bine lipit de ureche.

Să nu ascult dacă nu mă interesează? Foarte adevărat. Da' cum să nu aud dacă tu-mi stresezi timpanul, la doi metri depărtare, şi nici măcar nu încerci să vorbeşti mai încet? Nu mă interesează nici câte boabe de fasole ai pus în ciorbă, nici că ai febră musculară de la masaj. Şi, mai mult de-atât, opreşte-te dacă ai de gând să dai detalii, pentru că nu, nu vreau să te vizualizez în neglijé transparent; de ce nu poţi descrie cum a fost la munte, când aveai straturi de haine peste tine? Nu eşti din categoria persoanelor pe care aş vrea să le văd dezbrăcate, de ce insişti să mă spamezi cu imaginea?

Deja ştiu repertoriul; e previzibil. Şi n-am chef să te mâţâi în receptor lângă mine, pentru că numai de tine mâţâită n-am chef. Şi nici să urli lângă mine că orice, nici să ştiu istoria întregii familii, nici cum ai călcat frunzele de viţă de vie pentru sarmale, pe bune, nu mă interesează nimic din ce te încăpăţânezi să nu transmiţi telegrafic, ci cu amănunte dintre cele mai detaliate. Mobilul ăla îşi are utilitatea lui; şi nu e să-mi faci mie capul mare.

Pentru un motiv din ăsta vreau telefoanele fixe înapoi. Cum e puţin probabil să se întoarcă, pot oricând să sper că te lasă bateria, şi n-ai încărcător la tine, şi-ţi mai pică şi reţeaua, ba poate chiar îţi expiră cartela. Visez cu ochii deschişi.

Pân' la următoarele detalii, la bună vedere!