Femei din toate ţările, alintaţi-vă!

Frate, alintate sunt femeile! Se ia una bucată femeie şi se lasă în habitatul ei natural. I se dăruiesc toate chestiile care ar putea-o ajuta să se întreţină; în speţă, cardul bine aprovizionat, o poşetă încăpătoare şi ochelarii de soare, în caz că e încă vară; dacă s-a schimbat sezonul, la cele menţionate mai sus adăugaţi şi un fular, o pereche de mănuşi şi cizmuliţe căptuşite, pentru a rezista la stresul provocat de shopping non-stop. Deci, se lasă în habitatul ei natural. Şi de aici începe alintul.

După ce se va întoarce cu poşeta doldora de chestii micuţe, aparent inutile şi pe care a deşărtat tot cardul, va începe: Să vezi ce bine-mi stă bluza pe care tocmai mi-am cumpărat-o! Adică, mă rog, eu aşa zic, cu toate că ar fi trebuit, zic eu, să fie puţin mai strâmtă, puţin mai altă nuanţă, puţin mai pe gât, puţin mai lungă, puţin mai nu ştiu cum, adică, da, eu ştiu că e perfectă, şi că stă perfect pe mine, dar zi-mi tu cât de bine-mi stă, pentru că e aşa de fain să-mi lauzi juma' de oră stocul de cumpărături... Şi am umblat o grămadă, fără să găsesc mare lucru; mă cam dor picioarele. Offf, săracele mele picioare, ce mi-ar trebui acum ar fi o baie revigorantă şi-un masaj autentic, pentru că, uite, deja mi s-a făcut rană acolo, unde stătea baretuţa de la pantof. Şi nu ştiu din ce cauză mă doare şi umărul atât de tare; parcă nu m-am lovit nicăieri... Dar stai! Trebuie să fie de la atâta cărat. Prin tot oraşul am umblat cu chestiile toate după mine. Nu, n-am cumpărat multe, da's grele, şi sper să nu păţesc ceva, adică n-am nici o şansă să mă doară mai mult de două zile, nu? N-aş putea suporta durerea şi, în plus, aş vrea să mai ies la o sesiune de cumpărături şi poimâine, şi dacă mă doare spatele eu ce fac?

Şi uite, că am luat şi mască de păr; era nevoie, nici nu ştii ce mi-a făcut soarele la păr! Mi s-a uscat, şi parcă-i lipseşte strălucirea... Cum adică am dreptate? Adică îmi stă naşpa părul? A, erai doar de acord că am făcut bine de-am luat masca... Mai bine aşa...

Să ne înţelegem că femeile nu-s alintate doar când vine vorba de cumpărături. Nuuu. Sunt alintate prin definiţie. Dacă veţi căuta în dicţionar definiţia cuvântului alintat, veţi găsi o poză; a unei femei, evident. Nu contează care. Oricare, cu explicaţia că toate sunt alintate. Că e vorba de o banală durere de cap, de faptul că şi-au schimbat coafura, că au primit un avertisment, că au făcut un aranjament floral, că s-au lovit la unghia de la degetul mic de la picior, că au câştigat la loto, că vor să-şi ia o pisică, că au tricotat un pulover, că orice. Se vor alinta nu neapărat pentru a cere atenţie, ci pentru a fi lăudate, ridicate în slăvi sau pentru a suferi alături de ele, în mod direct şi empatic.

Nu, în nici un caz nu te va trezi în toiul nopţii dacă are insomnii. În schimb va aprinde subtil veioza; şi-o ţigară. Şi va ofta din toţi rărunchii. Dacă nu va merge, te va împinge subtil. Puţin, puţin de tot. Dacă semideschizi un ochi, va spune că a crezut că ai visat urât, şi-apoi te va anunţa că n-a pus geană pe geană; nu ştie de ce. N-are nici un motiv. Dar nu poate adormi. A încercat şi faza cu număratul, şi recitatul de poezii, ba chiar i-a trecut prin cap să dea cu aspiratorul, dar n-a vrut să te trezească. Ei, dar acum, dacă tot te-ai trezit din proprie iniţiativă, vă puteţi bucura împreună de-o insomnie pe cinste!

Dacă îi place teribil cum i-a ieşit culoarea la păr, te va face să repeţi de multe ori că-i stă bine. Dacă trebuie să facă un referat, ţi-l va citi, pentru că ea nu e prea mulţumită de el. De-abia după ce-i vei repeta de jdemii de ori că e mai mult decât perfect, va părea cât de cât mulţumită de rezultat. Dacă a gătit ceva, clar trebuie din prima, chiar înainte de a gusta, să lauzi rezultatul; dacă a călcat, clar a călcat perfect, dacă, dacă, dacă...

Nu, nu e decât starea de alintare specifică. Pentru că da, cu riscul de a mă repeta, cu lăbuţa dusă alintat la inimă, mărturisesc faptul că femeile sunt alintate. Atât de alintate, că ajung să scrie despre asta...