.

miercuri, 22 septembrie 2010

Vărsători şi alte povestiri

De-a lungul timpului am observat două chestii care m-au lăsat mai mult sau mai puţin cu gura căscată. Adică, da, e fain, da' de ce? Şi ca să nu întind prea mult momentul de tensiune maximă, pentru a nu vedea practic cum neuronii se lungesc gumaţi de prea multă curiozitate, o să spun despre ce e vorba. Sunt chestii minore; nu din alea care să-ţi schimbe viaţa, în nici un caz care să te transforme peste noapte într-o persoană cu puteri supranaturale, nu, nu vor declanşa niciodată al treilea război mondial şi nici nu vor face pământul să se oprească din activitate pentru a clătina nedumerit din cap. Cel mai probabil nu vor afecta pe nimeni în afara de mine, da' pe bune că trebuie să le spun. Să purcedem deci la cele două "mistere" de azi:

1. Mamele mă iubesc.
2. Toată lumea are o reacţie ciudată când aude că-s Vărsător.

Şi să le luăm metodic, aşa cum am învăţat la şcoală, pentru că e dimineaţă şi pentru că n-aş vrea să scap vreun amănunt câtuşi de neimportant pe drum.

1. Daps, am lipici la mame. Mamele altor persoane, adică. De când eram în mijlocul tinereţii mele învolburate, de când eram - probabil - în adolescenţa aia mai mult sau mai puţin tipică, de când mă ştiu. Nu, pe la trei ani nu se pune, pentru că atunci nu ştiam eu prea bine nici ce-i cu mine, nici la ce folosesc alea două picioare din dotare, nici cum şi ce trebuie să faci pentru a zâmbi frumos. Dar mai târziu; mai aşa, când începi să scoţi deja capul în lume şi să îţi dai cu părerea.
Dacă ieşeam în grup, toate mamele mă trăgeau de mânecă să am grijă de odrasla lor. Pedepsiţilor li se suspenda pedeapsa dacă mama-cerber afla că puiul trebuie neapărat, musai, total şi iremediabil să iasă cu mine. Cafenelele deveneau deja mai sigure dacă se menţiona prezenţa mea la adunare. Bine, aş exagera dacă aş spune că feţele mamelor se luminau instantaneu când venea vorba despre mine, că mă aşteptau cu pâine şi sare, că deja toată ziua era una de neuitat dacă apăream, dar pe bune că aşa mă simţeam.
N-am cunoscut mamă care să spună "brr, Camelia"; care să scuipe-n sân şi să-şi facă cruce, care să aghezmuiască după mine, care să considere că aş putea avea un efect nefast, negativ şi diabolic asupra "puiului".
Taţii în schimb erau mai mereu cu sprânceana ridicată. Ceva nu ieşea la socoteală, şi nu se prea prindeau ce. Dacă aş fi ştiut, pe bune că i-aş fi ajutat să-şi dea seama. Da' şi eu eram la fel de uimită ca şi ei de magia şi vrăjitoria pe care o făceam fără să vreau; fără intenţie, doar cu direcţie.
Da, deci, după cum spuneam, am avut tiră la mame; nu'ş de ce, nu'ş cum, nici măcar nu ştiu dacă ăsta a fost întotdeauna un lucru bun. Pentru că mamele de băieţi cel puţin deja se gândeau cum să-mi croiască rochia de mireasă, iar pentru mine asta n-a fost niciodată o opţiune; da' am scăpat cu viaţă dintre unghiuţele lor îngrijite şi "manichiurizate" şi drăgăstoase... Aşa am învăţat că nu e bine să stau prin preajma lor. În rest, despre mame numai de bine... Dilema rămâne însă.

2. Dacă mamele nu făceau "brr" când auzeau de mine, cu siguranţă toată lumea face "brr" când vine vorba despre Vărsători. Am auzit tot felul de variante: că suntem leneşi, că vorbim mult fără să facem nimic din ceea ce ne propunem, că preferăm să facem cruciade la nivel mental, dar cu practica stăm mai prost, că niciodată nu punem umărul la treabă când vine vorba despre chestii majore, că suntem egoişti, că avem impresia că universul se învârte exclusiv în jurul nostru, că nu suntem nici toleranţi, nici diplomaţi, că vrem mereu mai mult, din ce în ce mai mult, că suntem superficiali şi artificiali, că suntem alintaţi, că suntem maniaci, paranoici şi cu idei fixe, că avem un cult pentru propria persoană, că suntem reci, ni touche, imperturbabili, insensibili, că dacă propria mamă ar spune că ne iubeşte, am întreba "de ce" şi i-am cere şi 3 argumente viabile, că atunci când simţim miros de flori ne uităm în jur după înmormântare, că nu avem nici un interes şi totuşi toate interesele din lume, că tragem pe turta noastră, că suntem sadici, că nu ne mişcă nimeni şi nimic, că suntem prea sinceri, că suntem răutăcioşi, de-a dreptul caustici, că suntem acizi, că nu iertăm pe nimeni şi nimic, că lista poate continua şi tot n-aş putea termina vreodată toate chestiile negative caracteristice pentru un Vărsător.
Din câte am înţeles, se pare că ar exista şi un semn mare, mare de tot, cu faţa lui Hitler, Bau-bau şi semnul Vărsătorului.
Mărturisesc cu lăbuţa pe inimă că nu pricep. Adică da, parte din chestiile care ni se pun în cârcă sunt adevărate, dar parţial, şi-n anumite situaţii. N-o să-ncep să-nşir toate calităţile unui Vărsător, pentru că dup-aia o să se spună că da, cu certitudine suntem egocentrişti. Nici măcar n-o să pomenesc de zicala aia, care spune că există doar două zodii: Vărsătorii şi restul. Nici cu cleştele n-o să scoateţi de la mine faptul că Vărsătorii sunt total nedreptăţiţi când vine vorba despre părerea generală pe care o are lumea despre ei. Şi nu, n-o să spun că trebuie să cunoşti foarte bine un Vărsător pentru a vedea de ce e aşa cum e; nici măcar n-o să menţionez că cel mai bine Vărsător pe Vărsător se recunoaşte. Nu, în nici un caz n-o să încerc să apăr tagma noastră.
Doar că mă întreb până la urmă de ce lumea n-are aceaşi reacţie când vine vorba despre orice altă zodie; oricare. Mai sunt încă 11. Fiecare are preferinţe şi afinităţi. Vărsătorii sunt singurii împotriva cărora s-a creat aşa, un fel de coaliţie tacită, un război rece, un mit de-a dreptul. Şi ăsta nu e neapărat un lucru rău...

Dileme de dimineaţă. Welcome to my world:D

16 comentarii:

  1. "De ce e asa cum e?", cred ca e cea mai potrivita intrebare pentru a cauta un raspuns...

    Eu am lipici la copii :) La prima vedere toti sunt reticienti si parca le citesc frica in ochisori :) Nu inteleg de ce, dar este valabil si pentru oamenii mari... Pentru ei nu neaparat frica, doar o retinere...

    Cu copiii pe care-i vad de mai multe ori, ma imprietenesc si daca vreau si daca nu vreau :) Dar daca ei vor, vreau si eu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ... eu nu am avut tipul asta de raport de atractie ..cu mamele si tatii.... in schimb cu astia mai mici ca mine era de jale, JALE MARE :))
    La bunicamea am avut doua vecine(de seama mea); una din ele avea si o sora mai nica. cu vecina nu aveam probleme.... ne salutam cand ne aduceam aminte, dar cu sorasa aia mai mica aveam probleme ..... da rau de tot, ca nu puteam sa ma duc nici la baie.... se tinea scai dupa mine :))). A trebuit sa o invat sa mearga pe bicicleta, ca sorasa nu avea timp :)). nu iti zic ce figura facea taicasu cand ma vedea :))).
    Am maulte exemple de genul :))
    Dar cat despre zodii... e o prostie, zidiile nu-s bune, =))

    RăspundețiȘtergere
  3. @dreamr - nee...copiii nu se apropie de mine; cu toate că ar fi mai corect spus că nu mă apropii eu de ei:))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Black Angel - eu am o relaţie specială cu zodiile:)) îmi plac de mor ca studiu de caz...

    cât despre copii...oricum bărbaţii au mai mult lipici la ei; deci e ok:P

    RăspundețiȘtergere
  5. "cât despre copii...oricum bărbaţii au mai mult lipici la ei; deci e ok:P"

    pai nu e deloc ok.... ca de gasesti un tata mai nebun, risti sa iei si bataie.... "cine stie ce faci" cu ficasa :)))) in amiaza mare, pe marginea drumului =))
    te vede ca pe un terorist :)))
    problema mea ar fi alta, si ma supara tare de tot:
    daca eu am atractie la astia mai mici de ce nu se lipeste de mine vre-o fata de 18 ani? =))

    RăspundețiȘtergere
  6. 1. Pe mine mamele de baieti nu m-au iubit, iar cele de fete in general si mai putin, ca eu cica paream elementul rau si destabilizator :)) Desi, sincer, chiar nu eram, numai paream! Mamele care conteaza - adica a mea si a EI :)- ma iubesc insa, probabil si fiindca, intre timp, am devenit mai inteleapta.
    2. Eu nu pricep care-i chestia cu Varsatorii, ca eu sincer n-am niciun fel de probleme cu nicio zodie. Pana la urma, oamenii sunt oameni!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu credeam ca oamenii se stramba si cand aud de varsatori :| damn, ce ciudati! Adica stiam ca de obicei lumea nu prea agreeaza gemenii, ca sunt cu 2 fetze, etc...dar se pare ca fiecare zodie are "minusurile" ei, care ii fac pe unii sa dea din cap dezaprobator..:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu nu am deloc o reactie ciudata cand cineva imi spune ca e Varsator, ba chiar imi rasare un zambet larg pe chip :D. Sunt alte zodii mai insuportabile, Varsatorul e foarte ok... ;;)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Black Angel - :)) pt că la 18 ani nu se mai consideră "copilă"; deci, gata lipiciul:P

    RăspundețiȘtergere
  10. @Mihaela ( Catwoman) - păi, da, oamenii sunt oameni, da' eu chiar cred că, într-un fel sau altul, zodia îşi spune cuvântul:-??

    RăspundețiȘtergere
  11. @Korina - hmm...zi drept: ai cunoscut măcar unul mai bine;)

    RăspundețiȘtergere
  12. Cami, eu traiesc de 16 ani langa un varsator. Nu e usor, dar e al naibii de frumos...

    RăspundețiȘtergere
  13. @chocolatfollie - :)) şi eu aveam probleme cu gemenii, până la un moment în care am realizat că-s foarte de treabă şi că avem cam acelaşi tip de umor:P

    RăspundețiȘtergere
  14. @cati - ha! ştiam eu că trebuie să mai fie măcar o persoană care să fi suportat un vărsător şi să ajungă şi să-l aprecieze:D

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger