Idilă la gunoi

Azi e ziua aia măreaţă, în care s-au adunat mulţi - din câte am înţeles - pentru a lupta pentru o Românie mai curată. N-am nimic împotriva iniţiativei în sine; adică, cei care cred cu adevărat că pot schimba ceva şi mai pun şi osul la treabă, au tot respectul din partea mea. Eu, una, nu sunt nici atât de implicată social, nici atât de altruistă încât să mă apuc să fac curat după alţii. Fac gunoi în perimetrul meu propriu şi personal, îl strâng dup-aia, am grijă să nu arunc hârtia pe lângă coş pe stradă, nu înmulţesc colecţia de coji de seminţe de pe aceeaşi sus-numită stradă, spiritul meu civic se reduce la a păstra eu curat, nu la a uita atât de mult de mine încât să spăl nesimţirea altora.

Da, voi menţiona în treacăt că nu cred că această curăţenie generală va dura foarte mult, pentru că cei care au făcut gunoi o dată, vor face şi a doua oară, mai ales dacă văd că sunt mulţi dispuşi să strângă după ei. E pe principiul ăla, conform căruia o persoană n-o să-şi cureţe camera, pentru că ştie sigur că, până la urmă, cineva se va sătura de mormane de gunoi şi va curăţa în locul lui.

Nu, n-am de gând nici să critic, nici să ridic în slăvi acţiunea în sine. Au fost destui care au făcut-o în locul meu. Azi va fi despre câteva motive pentru care unii - repet, unii - au aderat la măreţul şi nobilul scop, motive pe care le-am auzit în ultimele vreo două zile, şi care m-au lăsat puţin cu gura căscată, puţin cu sprânceana în poziţie ridicată, puţin perplexă, nedumerită, de-a dreptul fără replică.

Am stabilit deja că unii fac curat din convingere. Pentru că sunt mai responsabili decât mine, care stau acasă şi tastez ţinându-mă de cana de cafea şi trăgând cu sete dintr-o ţigară. Pentru că, la urma urmei, dacă n-ar fi existat şi persoane din astea, probabil femeile încă n-ar fi avut drept de vot şi avortul n-ar fi fost legalizat. După cum am zis, respect pentru ele.

Dar ce te faci când auzi că ea, persoana cu aşa-zise principii, se alătură mişcării cu pricina pentru socializare? Pentru că vrea să-şi facă lipeala şi nu se ştie niciodată de unde sare iepurele? Păi, frate, îţi spun eu de unde ar putea sări în momentul ăsta: dintre doi saci menajeri, 5 verze murate de anul trecut şi mormane de coji de cartofi. Romantismul atinge cote maxime dacă reuşeşti să te combini în timp ce te bâzâie muscă, în momentul în care ai cam avea nevoie de mască de gaze pentru că pute ca naiba, sau când ridici borcanul ăla, pe jumătate plin cu castraveţi la oţet şi dai nas în nas cu punga lui/ei, de-abia adunată din urma unora care au avut chef de camping şi, după ce s-au simţit bine pe ritm de manea, au lăsat în urmă provizii şi pentru alţii. O, Romeo, o, Julieta, mă fascinează mănuşile tale, şi băţul cu care aduni resturi menajere, şi cel mai mult te doresc atunci când ţii sacul în mâna stângă şi cu dreapta alungi musca. Ai grijă să nu calci în gol, că la un moment dat se termină drumul, şi rişti să te împiedici de gunoiul pe care ai avut intenţia şi ambiţia de a-l aduna dacă te uiţi prea mult la ochii mei înroşiţi de curent, şi de efort, şi de duhoarea înconjurătoare.

Pe bune acu'. Am auzit diverse variante de socializare: face2face, on-line, la muncă, la sală, în cafenea, în cluburi, la bibliotecă, la munte sau la mare, în tabere, ba chiar pe la înmormântări şi pomeni; da' la adunat gunoiul deja e prea modern pentru mine. Deja e un romantism extrem, pe care n-o să-l înţeleg nici cu ordinul procuraturii. Cu lăbuţa pe inimă spun: n-oi fi eu cea mai romantică persoană în viaţă, da' măcar o vagă idee am despre ce e şi ce nu e romantic. Şi mă mai gândesc aşa: dacă se cuplează, vor fi întrebaţi unde s-au cunoscut şi vor răspunde candid: la gunoi. C'mon! Înţeleg devoţiunea maximă pentru ţară şi popor, da' cuplatul printr-o grădină de gunoaie mă depăşeşte cu desăvârşire.

Al doilea motiv a fost "pentru că n-am ce face acasă". Hmmm... ai putea face curat acasă? Aşa, ca idee, că tot te plângi că n-ai timp să dai cu aspiratorul, că ai o grămadă de chestii pe care trebuie să le aşezi, să le triezi, ba chiar unele de care trebuie să scapi. Ai putea folosi timpul ăsta făcând gunoi; dă cu var, mută mobila, fă o baie de aburi, du-te la coafor, bea o bere, dormi, citeşte, vorbeşte cu amicul ăla de care ţi-e atât de dor, dar pe care n-ai avut niciodată timp să-l suni, orice. Motivul ăsta nu-l înţeleg neam, şi e din ce în ce mai des folosit; cum adică n-ai ce face acasă? Păi, fă-ţi ceva de făcut. Eşti cu moralul la pământ, nu cred că mormane de gunoaie te vor face să te simţi mai bine, mai atrăgătoare, mai fericită; o bere şi-o baie cu spumă, da. Dar, mă rog, acu' fiecare cu pasiunile lui...

Revenind. Acţiunea în sine e onorabilă. Motivele care stau în spatele ei au un miros cel puţin ciudat; dar, hei, până la urmă, e vorba despre gunoi. Nu poate mirosi a trandafiri, nu?