Ce le naşte unora mintea

M-am trezit la o oră mult prea matinală pentru mine. În timp ce-mi făceam cafeaua am auzit ceva ce m-a făcut să-mi ciulesc antenele. De menţionat că nu sunt nici foarte receptivă, nici foarte vioaie imediat după ce mă dau jos din pat - vreo trei ore după, adică - deci clar era ceva important. Din seria lucrurilor care mă calcă pe ficaţi, mă termină, mă transformă.

Cică Măria Sa, prefectul capitalei, a înaintat o propunere care, dacă este aprobată, va duce la eutanasierea câinilor vagabonzi, atât timp cât nu se găseşte nimeni să-i revendice. Cu alte cuvinte, după ce ne-am bătut cu pumnul în piept şi am pus - măcar cu numele - pe picioare o "poliţie a animalelor", după ce au apărut câteva asociaţii care se chinuie cum pot pentru a ajuta animalele fără stăpân, când din ce în ce mai multă lume se implică pentru a steriliza şi a stopa astfel, pe cale cât mai umană, înmulţirea câinilor fără stăpân, vine unu' din ăsta cu câte o idee care ne trage cu mulţi ani înapoi.

Adică vezi tu, dragă, a visat el aşa într-o noapte că va deveni salvatorul bieţilor oameni nevinovaţi, care suferă urgia maidanezilor, propunând eutanasierea în masă. Sincer acum, eu nu văd mare diferenţă între maidanezi şi copiii străzii - cunoscuţi de mulţi sub numele de "aurolaci" - care cerşesc sau îţi subtilizează portofelul. Tot fără stăpân sunt, tot nu produc nimic, tot pot deveni agresivi. Să-i eutanasiem şi pe ei, că tot se poartă . Ce mai contează cum scăpi de ceva ce te supără, dacă ai scăpat? Şi Hitler a mers pe acelaşi principiu, deci, Sieg Heil!

Recunosc că pe mine nu m-a ţinut să mă duc la un adăpost pentru câini. Pentru că nu ştiu cum aş pleca de acolo, şi bat la pariu că aş visa dup-aia doar boturi umede, cozi fluturătoare şi priviri bune care spun "ia-mă acasă". Nu mă ţine psihic. Repet, cu orfelinatele n-am nici o problemă, pentru că un om se descurcă altfel. Stă şi-n cap şi tot se descurcă. Iar cei care nu se descurcă, soarta...Asta e. Dar măcar, la un moment dat, li s-a oferit şansa de a încerca să se descurce. Un animal n-are cum. Decât dacă dă din coadă, sau dacă muşcă ca să se apere. Iar dacă muşcă, e considerat periculos, şi omorât. La fel, nu văd nici o diferenţă între un câine care muşcă şi un om care omoară cu sânge rece. Şi pe ei nu se oferă nimeni să-i eutanasieze. Cu toate că există riscul de omorî over and over again.

Şi mă miră faptul că un om care ar trebui să gândească - doar de asta e prefect - poate veni cu o idee atât de minimalistă. Ar putea să propună fonduri pentru sterilizare şi îngrijire, amenzi pentru cei care sunt responsabili de existenţa câinilor vagabonzi, dezvoltarea "poliţiei animalelor", dar nu! El se gândeşte că ar fi bine să omorâm tot ce nu ne convine. Cât de brută trebuie să fii? Cât de crud şi violent şi sadic? Mă-ntreb ce părere ar avea PETA despre propunerea domnului prefect, şi Brigitte Bardot, şi toţi oamenii ăia care şi-ar da braţul stâng ca să pună capăt violenţei gratuite împotriva animalelor.

Da, ştiu, unii vor spune: "Păi, ştii că nu mai poţi merge pe stradă din cauza haitelor de câini. Sar la jugulară, şi te sfâşie, şi te mănâncă de viu!" Să fim serioşi. Am trecut şi eu prin cimitir - unde sunt, într-adevăr, haite organizate -, am trecut printre gingii ridicate, şi lătrături, şi mârâileli, dar n-am păţit nimic. Şi-n plus, un câine nu atacă decât dacă îi e foame. Şi dacă îi e foame, tot vina omului este. Da, ador organizaţiile care sprijină sterilizarea, şi deparazitarea, şi îngrijirea câinilor fără adăpost. Pentru că un câine sterilizat e un câine care clar nu e violent, care nu mai poate să facă pui de-a valma, care nu mai are de aşteptat decât să moară de bătrâneţe. Şi fondurile alea care ar trebui să se ducă spre eutanasiere, ar putea la fel de bine să se ducă spre sterilizare, fără să inventezi un abator de câini. Dar poate că domnul prefect nu s-a gândit până acolo. Sau poate domnul prefect nu a gândit deloc. Poate că, în ciuda faptului că e plătit să gândească, trebuie s-o facă alţii în locul lui.

Mă gândesc aşa: dacă nu v-aţi direcţionat cei 2% - eu una încă n-am făcut-o - şi vă plac câini, pisici, grămezi de animale - vii, nu ca în visele unora -, şi n-aveţi planuri măreţe cu ei - gen Smurd - ce-ar fi să-i "donaţi" către organizaţiile care se ocupă de maidanezi? Măcar aşa ar scădea numărul "posibililor eutanasiaţi", iar cei care au asemenea idei vor fi nevoiţi să renunţe la ele, din lipsă de "subiecţi". Dacă aţi avut, sau aveţi, sau aţi vrea un animal de companie, gândiţi-vă măcar la asta. Schimbările vin din gesturi mici, dar multe. Părerea mea.