.

vineri, 9 aprilie 2010

Prin magazine

După cum am mai spus, ador să merg prin magazine. Fără ţintă, fără un scop bine definit. Când intru într-un magazin, nu ştiu nici ce caut, nici dacă vreau, neapărat, să cumpăr ceva. În momentul în care văd ceva ce-mi place, pentru care simt o atracţie irezistibilă, cu care simt deja înfirpându-se o idilă, cumpăr. Asta nu înseamnă că aveam nevoie de acel ceva, ci doar că mi s-a pus pata pe el. Nu, nu-mi petrec jumătate din viaţă prin magazine; dar mă relaxează "sportul" ăsta.

Aşa că, inevitabil, am intrat în contact cu o categorie aparte, "vânzătoarele".

Când eram mică, vânzătoare era o tanti de maximă importanţă care, dacă o cunoşteai, îţi punea deoparte ouă, şi zahăr, şi poate chiar şi o bucată arătoasă de carne, ca să nu mai stai la coadă şi să te alegi cu ce a rămas de la alţii. Era vitală pentru bunăstarea alimentară a familiei. N-o să uit semnul subtil din ochi pe care îl făcea tanti Lucica, casieriţa de la alimentara, când o vedea pe bunică-mea. Asta însemna "plimbaţi-vă printre rafturile goale, daţi impresia că aveţi ceva important de găsit, şi când ies din tură vă dau ce am pus deoparte, special pentru dumneavoastră". Însemna că prăjitura o să aibă lapte, cozonacul ouă, şi friptura - carne. La aprozar, la haine sau la farmacie era aceeaşi poveste. După un revoluţie, vânzătoarele au pierdut teren. Au început să fie doar persoanele cărora le dădeai banii, după ce alegeai tot ce voiai să cumperi. Ei, de la un timp încoace, vânzătoarele şi-au reînceput ascensiunea. Deja când spui "vânzătoare" e ca şi cum ai spune "secretare", "funcţionari publici", "poliţişti".

Când intru într-un magazin, mă simt urmărită. La propriu. Vreau să mă uit la bluze, nişte ochi sâcâitori îmi sfredelesc ceafa. Mă mut mai într-o parte, ochii ăia nu încetează să-mi ţintuiască ceafa. Mă afund mai tare în magazin, în încercarea disperată de a scăpa de ei, ghici ce! Vin după mine; mă ţintuiesc, mă ard, mă hărţuiesc. Ies din magazin, şi intru în altul. Aici nu mai sunt ochii dar, în momentul în care admir în linişte cine ştie ce chestie, hop îmi sare în faţă una mică, cu chef de vorbă: "vă pot ajuta cu ceva?" Păi, dacă aveam nevoie de ajutor, ceream. "Căutaţi ceva anume?" Dacă aş fi căutat, oricum sunt perfect capabilă să găsesc şi singură. "Avem şi alte culori", mă anunţă triumfătoare când mă vede cu bluza în mână. Dacă voiam altă culoare n-aş fi luat-o de pe raft, sau aş fi întrebat "alte culori aveţi?" Alt magazin, nici un ochi sferedelitor, nici o voce sâcâitoare. Găsesc ceva, vreau să probez şi, evident, vreau să mă uit în oglindă. Hmm, nu prea merge; arăta foarte bine pe manechin cămaşa aia, dar e prea feminină pentru mine; se ia pe talie, şi asta nu-mi place la o cămaşă. Când mă examinez mai cu patos, TADAAAAAM! "Vă stă foarte bine! Şi culoarea vă prinde de minune. Eu mi-aş lua-o pentru mine, dar avem doar măsuri mici. Merge la orice ocazie, puteţi să-i puneţi şi o centură, că se poartă acum...Şi cu o pereche de pantaloni negri, arătaţi foarte elegantă..." Orice şansă mi-ar fi trecut prin cap să acord cămăşii respective dispare o dată cu cuvintele "centură şi elegantă". Nu, nu voi purta niciodată o cămaşă care ar arăta superb cu o centură, pentru că nu e stilul meu; iar cuvântul "elegant" se asociază la mine cu costumele lucioase şi sarmalele pe care şi le fac unele în cap, pentru nuntă. Dacă vrei să ţină la mine, zi-mi că arăt porno, zi-mi că arăt unisex, zi-mi că se vede bine la jacheta mea aviator; în nici un caz că arăt "elegantă". Dar vânzătoarea nu mă cunoaşte, şi n-are de unde să ştie toate amănuntele astea. Corect! Dar dacă tot nu mă cunoaşte, de ce ţine cu tot dinadinsul să se bage în sufletul meu, în stilul meu, în portofelul meu, până la urmă?

Cel mai mult îmi plac vânzătoarele alea care te lasă de capul tău. Nu te bagă în seamă până nu ajungi la casă, cu braţul plin de chestii dubioase, pe care o să le amesteci după cum te taie capul, nu după gusturile ei estetice. Alea care tac, te lasă să probezi 10 perechi de pantaloni până să te decizi că-i vrei pe toţi, care nu îţi atrag atenţia că "alea-s cămăşi bărbăteşti" - ştiu şi eu asta, şi nu văd unde scrie că, dacă sunt femeie nu mă pot apropia de raionul pentru bărbaţi -, care nu-ţi fac capul mare doar pentru că eşti singurul client din ziua respectivă.

Să fim serioşi, la noi vânzătoarele n-au studii de modă; când le întrebi dacă au blugi evazaţi răspun afirmativ şi-ţi arată cei mai drepţi pantaloni făcuţi vreodată, ţinând să specifice "nu-s aşa de evazaţi ca ai dumneavoastră, dar sunt, totuşi, evazaţi"; unele dintre ele n-ar şti ce-i ăla trend nici dacă le-ar lovi Chanel cu little black dress-ul în cap.

Aşa că tot ce îmi doresc când intru într-un magazin e să nu mai dau peste persoane pline de zel şi de păreri, care să se uite la mine câş pentru că vezi tu, eu sunt doar un client, pe când ele au fost înălţate la rangul de - ţineţi-vă respiraţia şi repeteţi după mine - vân-ză-toa-re!

17 comentarii:

  1. oh, urasc vanzatoarele! Mai ales pe cele care se uită la tine şi spun, după caz: "Vai, dar nu avem aşa mărime mare/mică!". Când ar trebui, de fapt, să spună: "Nu avem, din modelul acesta, decât măsurile cutare, dar v-aş recomanda asta!".

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci, cred ca printre cele mai enervane vanzatoare sunt cele de la Meli Melo :) Abia intri in magazin, ca au si sarit pe tine :) Asa cum spui si tu, daca nu le solicitam ajutorul, sa stea in banca lor :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Oke, vanzatoarele sunt oke. NU te lua de vanzatoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine le zici, mi-a plăcut articolul şi pe mine mă stresează la maxim genul ăsta de vânzători. Atât de mult încât atunci când vin la mine să îmi recomande ceva sau să îşi dea cu părerea tot ce gândeai tu eu le dau pe goarnă şi mă distrez apoi la ce feţe-feţe fac. Îţi recomand şi ţie... :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mihaela ( Catwoman) - dupa cum spuneam, majoritatea vanzatoarelor nu stiu cum sa-si "guguleasca" putinii clienti:)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alexandra - cred ca se vorbesc intre ele cum sa te sacaie mai tare:))

    RăspundețiȘtergere
  7. @Bogz - clar ma iau de vanzatoarele cu care am avut eu de a face:P daca stii contra-exemple, recomanda-mi-le si mie:D

    RăspundețiȘtergere
  8. De multe ori am impresia ca vanzatoarea in romania are rol de consilier personal sau de imagine cand e vorba de magazine cu haine.

    RăspundețiȘtergere
  9. @George - sincer, cred ca asta e impresia pe care o au ele, despre ele:P

    RăspundețiȘtergere
  10. @Cătălin Văduva - ma enerveaza prea mult ca sa fac altceva decat sa ies cat mai repede din magazin, oricat de mult mi-ar placea el:-??

    RăspundețiȘtergere
  11. :)) acum ti-am citit postul...chiar gand la gand:))...de fapt, vanzatoarele perverse-vai-ce-bine-va-sta-cu-aceasta-zdreanta sunt stresul tuturor:)) ai putea proba orice, chiar si cosul de gunoi si ele vor zice : vai iubita/printesa/alt compliment vomitiv, ce super iti sta...e tocmai pe trend ...

    RăspundețiȘtergere
  12. @djhallou - pai, cred ca e modul lor de a creste "cifra vanzarilor". doar ca nu iau in calcul si persoanele carora nu le place sa fie "periate".

    RăspundețiȘtergere
  13. Daaaa, total de acord! Vanzatoarele de la Meli Melo sunt secante rau! Sunt efectiv setate pe "buna ziua!" si " la revedere!"..am o prietena care intra si iese in magazin ca sa isi bata joc de ele..la inceput nu credeam ca o sa functioneze planul ei, dar a trecut mai bine de un an de cand face asta si tipele inca mai pun botu' =))

    RăspundețiȘtergere
  14. Unele casieriţe sunt o problemă.Eram în magazin cu iubita mea şi mergem spre combina cu îngheţată pentru a vedea ce ofertă au.Vine şi casieriţa să ne deschidă fără să ne întrebe dacă vrem sau ne-am decis.Îi zicem că mai dezbatem şi îi spunem.Pleacă supărată.Când dăm să ieşim din magazin,strigă după noi că mai aveam 20 de bani de dat la pâine.M-am întors şi i-am dat 4 de 5 bani :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Vanzatoarele..eterna problema. Azi am fost intr-un magazin cu o vanzatoare la caserie si cateva "asistente" pe langa, 3 la numar. Mentionez ca am fost sa imi "belesc" ochii ca tot omul:)) si deodata aud "va pot ajuta cu ceva"-eu raspund politicos "Nu, multumesc doar MA UITAM" mai stau 2 minute si o alta draguta asistenta credea ca sunt picata din cer si nu stiu ce sunt alea cosmetice si se gandeste sa ma intrebe daca ma ajuta cu ceva. Ofer acelasi raspuns si in sfarsit dupa alte 5 minute inca o "draguta" ma intreaba ACELASI LUCRU.

    Serios am crezut ca isi bat joc de mine. Cel mai mult mi-a placut o tipa dintr-un magazin de cosmetice high end (in general si alea se holbeaza urat mai ales daca nu te imbraci "elegant" si ca o pipita). Ma uitam entuziasmata la standul Shisheido si o tipa vine spre mine imi spune " Daca doriti sa va ajut sunt aici" si merge linistita fata sa isi aranjeze alte produse pe raft. Cat am stat 15 minute nu mi-a stat pe cat nu s-a holbat la mine.

    Am patit si eu la fel ca tine intr-un magazin de haine eram cu o geanta destul de mare si vanzatoarea in curul meu sa vada ce fac, practic statea la 2 cm de mine. M-am simtit atat de nasol incat am lasat cosul unde era si am plecat.

    Ps: Imi place atat de mult cum scrii :d

    RăspundețiȘtergere
  16. @Blindius - despre casierite intr-un "episod" viitor:))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger