Schimbări nevăzute

E deja o axiomă faptul că femeile cheltuiesc. Mult. Enorm. Pe tot felul de chestii. De la fundiţe şi clămiţe până la haine de blană şi poşete unicat. Orice le intră în raza vizuală este un potenţial lucru cumpărat. Chiar dacă nu le trebuie, chiar dacă nu e pentru ele, chiar dacă mai au încă 20 de chestii la fel acasă. Pleacă cu poşetuţa şi se întorc cu camionul de sacoşe. Şi da, sunt lucruri palpabile, "pipăibile cu mâna", pe care le vezi şi ştii că sunt acolo. Chit că iar a cumpărat mileul perfect pentru monitor, cartea lui Montignac - de care n-are nevoie, oricât de mult s-ar alinta -, sau un stilou Mont Blanc, cu toate că ea "scrie" cu tastatura.

Dar ce te faci când ea apare radiantă, cu un zâmbet până la urechi, mândră şi plină de sine, şi te anunţă triumfătoare: "Tocmai am cheltuit 20 de milioane! Nici n-o să ghiceşti pe ce!"
Şi te mobilizezi, îţi încordezi mintea, te uiţi după şirul de sacoşe care, în mod normal, ar trebui să însoţească respectivele cuvinte. Dar,...nimic. Nu, n-are nici inel, nici brăţară, nici alte bijuterii noi. Îs tot alea cu care a plecat dimineaţă de acasă. Hainele - aceleaşi. Poşetă nouă? Nici măcar.
"Tu chiar nu vezi ceva schimbat la mine?!"
De tuns, clar nu s-a tuns. Vopsit? Nu, e aceeaşi culoare. Implanturi? În nici un caz. Şi-n timp ce ridici tâmp din umeri, începe:
"M-am trezit cam demoralizată azi dimineaţă, aşa că mi-am zis să fac ceva pentru mine. Aşa că m-am dus la centrul ăla despre care am citit săptămâna trecută şi ghici ce! Chiar e aşa de fabulos pe cât se spune!"

Rezumat (nu încercaţi acasă, reţetele sunt "licenţe poetice"):
Tratament facial cu masaj şi gomaj şi raze ionizante(???); mască energizantă cu extract de pulpă de mango amestecată cu suc de palmier; saună cu esenţe de levănţică şi vanilie; masaj pentru stimularea centrilor nervoşi şi pentru eliberarea energiilor ignorate; masaj pentru relaxarea muschilor solicitaţi; pietre fierbinţi pentru înviorarea nu ştiu căror noduri energetice...
Şi, pentru toate astea, cardul e mai uşor dar ea, ea iradiază. Dacă stingi lumina, poţi s-o reperezi, pentru că după atâta energie eliberată, nu mai ai nevoie de bec.

Da, se vede o schimbare...Dar e mai mult psihică decât fizică. Din punctul ei de vedere, adică. Şi după două ore în care-ţi povesteşte cu lux de amănunte fiecare mişcare, fiecare tip de mască folosit, fiecare degeţel care s-a bucurat de mirobolantul masaj, te anunţă triumfătoare: "Ghici ce! Am făcut rezervare şi pentru luna viitoare. Aş fi făcut mai devreme, dar şi aşa de-abia am reuşit să mă strecor. Noroc că cineva a anulat în ultima clipă. Era o şansă pe care nu puteam s-o ratez!"
Claaaar...

După cum spuneam, femeile cheltuiesc mult. Enorm. Şi nu întotdeauna banii daţi sunt însoţiţi de sacoşe, sacoşele, punguţe şi punguliţe. Uneori îi cheltuiesc doar pe ele. Ca şi cum şi-ar aplica în fiecare zi masca aia despre care s-a descoperit de curând că face extraordinar de bine, din aur. Eu nu pricep. Dar cine sunt eu să mă pun între o femeie şi ora ei de înfrumuseţare? Mai ales dacă dup-aia singura ei problemă e că nu trece timpul destul de repede până la următoarea şedinţă de răsfăţ?

Şi, ca să fiu sinceră, la urma urmei, tot ce contează e că s-a simţit bine. Până la capăt:)