Om nou la muncă

Probabil că aşa este peste tot. Peste tot unde sunt mai multe persoane care lucrează laolaltă, care ajung să se cunoască cât de cât, care împart mâncarea, îşi beau cafeaua de dimineaţă împreună, care fumează în gaşcă, pentru că e trist să fumezi singur. Ajungi să ştii cam ce îi place fiecăruia, dacă are câine sau pisică, dacă e cuplat sau nu. Femeile oricum vorbesc despre manichiură, bărbaţii despre playstation. Se creează o structură, un mini-univers. Există cupluri formate la muncă, cupluri cu ani în spate, cupluri de o pauză. Totul e la fel.

Ei, liniştea micro-cosmosului e zdruncinată în momentul în care e angajată o persoană nouă. Şi aşa începe show-ul, mai ales dacă persoana respectivă e bărbat, pentru că majoritatea e formată din femei.

Din momentul în care "masculul" nou şi-a făcut apariţia, apar şi schimbările. Toate femeile se machiază; dacă nu se machiau înainte, acum încep, dacă machiatul era o obişnuinţă, acum o fac mai cu sârg. Cele care nu se spălau pe cap, au acum un motiv să o facă; sunt pufoase, şamponate şi spumate. Cele care nu fumau, se apucă acum, sau ies să-i ţină companie. Când trece EL, vezi privirile cum îl urmăresc. Îl dezbracă, îl devorează, sincer, vezi cum toate sunt cu limba scoasă, şi cu o respiraţie uşor gâfâită. A nu se înţelege greşit, nu vorbesc despre toată lumea, ci despre majoritate. Minoritatea e doar excepţia care întăreşte regula.

Vezi fuste scurte, manichiură şmecher făcută, ocheade languroase, parfumul e mai puternic, replicile mai inteligente, umorul mai acid; eşarfele flutură în vânt, persoane care nu vorbesc de obicei îi cer ajutorul, e invitat la ţigară, i se oferă cafea, îi este apreciat gustul vestimentar, capacitatea de a asculta, inteligenţa, frumuseţea, perspicacitatea, imaginaţia, felul în care foloseşte mouse-ul, şuviţa aia rebelă de pe frunte, aparenţa macho.

N-am înţeles niciodată de ce o figură nouă aprinde în mintea unora beculeţul ăla de "posibilă partidă bună". De ce fiecare persoană e privită ca un posibil partener, de ce se aruncă femeile pe toţi bărbaţii care le ies în cale, de ce bărbaţii salivează după femeia aia care de-abia s-a angajat. Înţeleg să-ţi placă o persoană după ce o cunoşti, după ce ai stat de vorbă cu ea, după ce ajungi la concluzia că aveţi puncte comune. Dar nu să te arunci pe fiecare om nou, să-l sufoci, să dai din coate pentru a ajunge mai aproape de el. Faptul că e nou venit nu-l face candidatul ideal pentru măritiş, decât dacă-l legi la ochi, îl priponeşti de stâlp şi îl pui să semneze actul cu pumnalul la beregată.

Ce e şi mai ciudat, e că nu doar persoanele single sunt călare pe nefericit. Nuuu, femeile simt nevoia să intre în competiţie chiar dacă nu au de gând nici să-şi părăsească, nici să-şi înşele partenerul. Doar de dragul competiţiei, doar pentru un compliment, doar pentru mirosul de sânge. Apropo de sânge, da, cred că femeile pe lângă un bărbat nou sunt ca o ceată de rechini care au simţit miros de sânge. Îl urmăresc, îl hăituiesc până când oboseşte, până când pică.

Pe mine, sincer, mă amuză toată situaţia asta. Nu pricep de ce trebuie să te arunci pe un om, oricât de mult ţi-ai dori să ai cu cine să vezi un film sâmbătă seară; nu pricep de ce trebuie neapărat să te combini la locul de muncă; nu pricep instinctul ăla care spune "combină-te, mărită-te, fă copii". Cred că asta e faza. Nu dau importanţă unui nou venit, pentru că nu-l privesc ca pe un "possible perfect match", pentru că măritatul şi copiii nu sunt pe lista mea, pentru că n-am probleme că mai am puţin până la 30 de ani şi o să fiu considerată "fată bătrână" pentru că n-am îmbrăcat rochia cea albă, de minuni făcătoare, de mireasă. Un nou venit mă afectează tot atât de mult ca un aparat nou de cafea; adică deloc.

Dar da, observ reacţia celorlalţi, pentru că e un spectacol pe cinste. Şi aproape că de-abia aştept să se facă angajări, pentru a vedea ce repertoriu este folosit de data asta, pentru a vedea ce se mai inventează pentru a "pune mâna pe premiu", pentru a mă bucura gratis de show.

Pe de altă parte, nu ştiu de ce simt încă impulsul de a-i spune noului venit: "Fugi, nefericitule, fugi cât mai poţi, până nu te reperează, până nu încep să te vâneze!" Dar cred că s-ar uita puţin ciudat la mine, pentru că până nu te frigi, nu ştii ce înseamnă o arsură. Aşa că tac. Data viitoare îmi cumpăr şi popcorn. Merge bine de tot şi la comedii, şi la drame.