.

marți, 20 aprilie 2010

Se putea şi mai bine

"HA! Dacă faci cumpărături în valoare de 3 milioane, ai 10% reducere. Adică trei sute de mii, pentru că dai 3 milioane! Ce hoţi!"
"Uite şi la ăştia, ce ticăloşi...Dacă te duci cu maşina veche de spălat, ai reducere de 1 milion...Adică de ce doar un milion? Ticăloşi, dom'le!"
"Ce tâlhari. Doar să te tragă în piept! Dacă iei un produs, la al doilea ai reducere 50%. Doar ca să te facă să cheltui..."
"Da, reduceri de 75%. Ce vrăjeală! De fapt, acum le dau la preţul lor real!"
"Bine că ne-au mărit prima de Crăciun...Salariile nu puteau să le mărească!"
"Mie, la sfârşitul lunii, îmi rămân cam 300 de minute neconsumate din abonament, care nu se reportează, dar tot le plătesc. Ce escroci! Păi, să-mi dea minutele alea luna următoare, că doar sunt ale mele, nu să mă tragă în piept!"
"Şi hoţii ăştia au mărit pensiile doar cu 5%. Cum să se descurce bietul pensionar cu doar 5% în plus?"
"Decât să ne dea de la sindicat pungă de Crăciun, mai bine dădeau cinci sute de mii primă..."

Hoţi, tâlhari, escroci, mafioţi...Toţi ceilalţi. Lumea toată are un singur scop în viaţă: să te tragă în piept, să te scuture de bani, să te fraierească. Nu există strategie de marketing, nu există ideea de comerţ, nu există decât ideea că, dintre toţi, tu eşti cel înşelat. Totul e doar o conspiraţie, ca să te facă să dai bani, ca să te scuture bine, ca să-ţi fure portofelul.

Mă simt depăşită de situaţie. Nu am obiceiul să mă văd ca o victimă, nici să-mi plâng de milă. Dacă vreau ceva, plătesc cât mi se cere, fără să comentez. Dacă prind sezonul reducerilor, cheltuiesc mereu mai mult decât aveam de gând, dar asta doar pentru că nu mă pot abţine. Nu-mi bagă nimeni mâna în buzunar, nu mă obligă nimeni să scot portofelul, nu-mi pune nimeni pistolul la tâmplă ca să mă duc să profit de oferta aia de 10% gratis. Dacă mi se oferă ceva, primesc. Nu mă gândesc că da, e bine că mi-a dat, dar ar fi fost mult mai bine dacă mi-ar fi dat mai mult. "Mai mult" e o sintagmă pe care o folosesc eu, pe mine, nu în raport cu ceilalţi. Pentru că nu mi se cuvine totul. Faptul că intru în magazin nu înseamnă că trebuie să mi se ofere ceea ce vreau gratis, şi dup-aia să mai cer şi o pungă în care să pun totul.

Există aici două chestii:
1. Unii cred că sunt mereu înşelaţi. Că toată lumea vrea să profite de pe urma lor, că orice reclamă e un mijloc de a-i lăsa faliţi, că în momentul în care cumpără ceva - la preţ redus, să zicem - ei sunt cei care ies în pierdere. Şi mă amuză să văd cum se aprind, cum se înroşesc, cum mai au puţin şi le plesneşte o venă pe creier când citesc pliantele cu promoţii. Pentru că nu au de gând să cumpere nimic, dar se oftică teribil pentru că alţii ar putea să cumpere, pentru că alţii au bani - şi ei au, dar preferă să-i pună la ciorap -, pentru că, în mod clar, în momentul în care a fost tipărită oferta aia, cei care au scos-o s-au gândit la salteaua lor cu bani şi la cum să-i jecmănească mai abitir.
Nu, lumea întreagă nu se învârte în jurul vostru. Nu, în mod clar pliantul de la nu ştiu ce supermarket nu a fost tipărit cu dedicaţie. Nu, nimeni nu ia bani de la tine decât dacă îi dai din proprie iniţiativă, şi asta ştim amândoi că nu are să se întâmple. Când Sfântul Petru o să îţi dea drumul în rai, nu o să facă asta doar pentru a pune mâna pe economiile tale. Deci, relax. Eşti în siguranţă. Pentru vecie.

2. Unii au obiceiul de a se lamenta non-stop. Oricât de bine le-ar fi, oricât de avuţi ar fi, oricât de mulţumiţi, ei trebuie să se lamenteze. De parcă, dacă n-ar face chestia asta, tot universul s-ar prăbuşi. Nu le dai nimic, e de rău. De ce nu le dai nimic? Le dai ceva, e de rău. De ce nu le-ai dat mai mult? Le dai mai mult, e de rău. Nu puteai să le dai tot?
Se plâng de salarii, de chirie, de muncă, de partener, de conexiunea la net, de soartă, de sarmalele de sâmbăta trecută, de gaura aia din asfalt, de direcţia vântului, de mărimea portocalelor, de climă, de tot. Pentru că orice ar avea, parcă are gust mai bun dacă strâmbă din nas şi spun că se putea şi mai bine. Pentru că, dacă ar spune "asta e bine", cred că le-ar sta pulsul, şi ar muri pe loc.

Din câte am observat, singurul lucru de care nu se plâng sunt ei înşişi. Şi singurii care nu vor să profite de pe urma lor sunt tot ei.

Mă gândesc că ar fi un experiment interesant să-i aduni pe toţi şi să-i laşi o săptămână închişi, într-o cameră. Una din două: ori dezvoltă La Cosa Nostra în variantă autohtonă, ori îi găseşti încleştaţi de beregată, pentru că s-au tras în piept la porţiile de mâncare. Ghiciţi ce variantă prefer:P

10 comentarii:

  1. Si pe mine ma umplu de nervi oamenii care gandesc asa, pentru ca nu ii obliga nimeni sa cumpere de 3 mil ca sa primeasca reducere. Pot sa tina banii in buzunar si sa taca. La fel face si mama, si mai are o boala: sa rotunjeasca suma oricaror lucruri cumparate, ca sa para mai dramatic: cat am dat pe aia, vai vai vai, un milion! (si-in chitanta 600 de mii)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Camelcutza - oricum faza cu exageratul e caracteristica parintilor;))

    RăspundețiȘtergere
  3. hmm, oamenii care nu sunt niciodata multumiti sunt tare periculosi :( pentru ca devin frustrati (sau, de fapt, sunt asa din nastere!) si fac rau in stanga si in dreapta, doar ca sa nu ii fie nimanui bine...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai, pana la un anumit punct mi se pare ok sa critici faza ca la o reducere de 75% produsul ajunge la pretul sau real. Nu de alta, dar chiar am vazut astfel de produse. Daca noi consumatorii ne manifestam nemultumirea si aratam ca nu suntem asa de usor de dus de nas, comerciantii vor intelege ca au de-a face cu niste consumatori educati, si poate isi vor mai ajusta un pic comportamentul. Daca vedem promotii de 75% si ne indesam rapid la ele, calcandu-ne in picioare, vom ajunge la vorba directorului Ikea din Romania, care intrebat de ce produsele Ikea Romania sunt mai scumpe decat cele de la Ikea din alte tari a raspuns simplu: "Pentru ca se poate. Pentru ca merge si asa". Apoi ne plangem ca toate sunt scumpe... daca noi cumparam la preturile acestea fara sa clipim, comerciantii de ce ar vinde mai ieftin?

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos blog. Imi place cum gandesti. Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  6. @clarra - eu nu am o pb cu preturile, ci cu cei care se plang non-stop;)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mihaela ( Catwoman) - cred ca sunt asa, dar pe parcurs "se dezvolta":))

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu mă plâng şi despre mine,ba chiar sunt uneori atât de autocritic încât enervez în jur.Totuşi,unele aşa-zise promoţii sunt doar tehnici abile de marketing,în nici un caz promoţii,în adevăratul sens al cuvântului.Lucrând în domeniu,îţi pot spune că am văzut produse cu adaos enorm,ajungând de la 50 bani la 7 lei,ca exemplu minor.Dar păi pentru produsele mai importante...Asta e singura soluţie pt a acoperi toate costurile şi a avea şi profit...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Blindius - n-am negat ca adaosurile sunt mari...doar ca nu te obliga nimeni sa cumperi. si, la urma urmei, si comerciantii trebuie sa manance o paine, nu?:D

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger