Am ajuns cu bine la destinaţie: 11 ani în viitor, un salt în timp, site-ul Oktal există încă. Încă sunt cercetător IT&C, calculatoarele nu par să fie de domeniul trecutului. Mă aşteptam să nu găsesc nimic din ce ar însemna sistem desktop, toată lumea să umble cu laptop-ul în buzunar, ba chiar să existe deja maşina de spălat cu laptop incorporat şi frigiderul care trebuie formatat pentru că, altfel, nu te-ai mai putea conecta la net.
Dar nu. Imaginea viitorului nu e nici pe departe atât de sf pe cât îmi imaginam. Lumea foloseşte în continuare atât laptop, cât şi sistem. Şi pentru că-s aici c-o misiune clară, mă apropii de primul calculator care-mi iese-n cale. Să-l studiem, zic.
Nu pare fioros. Carcasa arată la fel ca-n 2011. Hai, poate puţin mai subţire, dar nimic ieşit din comun. Văd carcase colorate, carcase cu diferite forme, carcase personalizate, pentru că altfel nu ştiu de ce ar exista una în formă de delfin... Da’ butonul? Butonul unde-i? Ăla de-l apeşi şi-ncepe compul să trăiască? Mă-nvârt, mă sucesc, nici un buton. Nici măcar unul. Nu tu buton de sursă, nu tu buton de „start”, nici măcar unul mic, pentru dvd writer. Şi-ncerc prima chestie care-mi trece prin minte, în absenţa lor: mă apropii mai mult, şi-l rog să se deschidă. Tunete şi fulgere! Chiar a mers! Calculatorul viitorului n-are nevoie de butoane, merge pe comenzi vocale.
Da, are şi monitor, şi tastatură, şi mouse optic dar, în primul rând, comenzi vocale. Asta-nseamnă că nu tre’ să mai tastez fiecare site pe care vreau s-ajung; destinaţii, parole, informaţii, totul poate fi spus. Din motive de securitate, prefer să-mi tastez parolele dar, acasă, în camera proprie şi personală, aş putea renunţa la acest tastat.
Să continuăm... Placă de bază, placă video, placă de sunet, toate plăcile-s acum una singură. Interiorul e ordonat şi nu te mai încurci în tot felul de fire. Singura chestie care s-a păstrat e diferenţa clară între hard şi dvd writer. În rest, toate-s combinate între ele. Un singur bloc compact, care conţine şi memorie, şi procesor, şi plăci, şi tot. Mi-ar trebui mai mult timp pentru a-mi da seama cum au reuşit să comprime toate chestiile în una singură, dar în câteva minute trebuie să mă-ntorc înapoi, în prezent.
O privire rapidă, şi observ că boxele nu mai sunt nici ele individuale. Vin la pachet cu monitorul şi, dacă nu mi-ar fi teamă să fiu descoperită, mai că le-aş porni, să văd de ce-s în stare.
Mă-ntorc în prezent. N-am avut timp să-mi dau seama de performanţele tehnice ale acestui calculator compact. Atât doar, că viitorul tinde să se axeze pe combinaţii, pe alipiri şi pe reducerea numărului de componente, astfel încât nu te mai duci să-ţi cumperi o placă de bază, ci să înlocuieşti întregul sistem, în funcţie de preferinţe şi nevoi. Iar ca design, fiecare după cum îi tună. La cât de ordonat era interiorul, cred că-ţi poţi permite să-ţi desenezi carcasa proprie şi personală, şi s-o comanzi la fel de uşor pe cât ţi-ai croi o haină. Părerea mea.
Super Blog, etapa 5.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu