De toamnă

Frigul m-a luat prin surprindere. Nu ca atunci când, mică fiind, mă lua prin surprindere prima ninsoare. Nu, pe aia o aşteptam, o doream, o visam; pe atunci. Acum m-a prins neaşteptat, subit.

Şi mă gândesc cu groază că va fi din ce în ce mai rece. Piele uscată, nas îngheţat, umeri zgribuliţi. Voi căuta căldura din interiorul hainei, şi nu-mi va fi de ajuns. Voi tânji după căldura de sub pătură. După căldura unei pisici prea insistente, cu nasul prea umed şi aflată prea acasă. Voi aştepta o altă vară. Am aşteptat să treacă septembrie, aştept să treacă toamna, să treacă iarna şi să vină o vară cum n-a mai fost. Caldă, portocalie, acolo.

Toamna mă deprimă optimist. Contradictoriu, profund. Şi trec timp peste timp; nu-l simt, şi trece. Fără să mă uit în urmă, pentru că urmele le port în mine, şi le acopăr cu haine prea groase şi cu zâmbete pe care le vreau aproape. Timpul trece, toamna la fel.

Aştept o vară caldă, portocalie, acolo. Vara care mi-a fost promisă.

Pân' la următoarea toamnă, la bună vedere!