Sunt gay şi sunt ok - p.2

Gata! De azi viaţa mea se va schimba total şi iremediabil! Renunţ la viciile păcătoase gen cafea şi ţigară, îmi pun biblia în geantă şi, cel mai important, îmi caut bărbat pe care să-l iubesc şi să-l respect, cu care să mă mărit şi cu care să trântesc o gaşcă de plozi; care chiar dacă nu mă atrage şi nu, n-o să-l iubesc never ever, se cheamă că e calea cea adevărată şi fără de întinare. Aşa cum a vrut divinitatea: să fiu fabrică de înmulţire în masă pentru că, gay fiind, o să ard în focurile iadului celui veşnic şi, vai mie, mă voi zvârcoli fără încetare, în timp ce drăcuşorii vor mai turna un cazan cu smoală fierbinte peste mine...

Dacă mă crede cineva, înseamnă că e mai bătut în cap decât ăla care mi-a trimis aseară mail. Sau, hai, la fel de bătut în cap; dar nu la fel de maniac. Şi prezint proba:




L-am citit în diagonală. Prima dată. Apoi l-am luat la bibilit. Şi sincer nu ştiu ce să fac: să mă enervez, să râd până mă crăcănez, să-i plâng de milă individului? Pe bune acum, eşti real? Câţi neuroni ai? Sau câţi dintre ei foloseşti? Te mai poţi ridica dimineaţa din pat când cari atâta prostie după tine? Cine naiba a murit şi te-a lăsat pe tine drept vocea lu' Dumnezeu? Lămureşte-mă, te-ai trezit aşa şi ţi-ai spus: "hai s-o scoatem pe Camelia din păcat. Săraca, nu ştie ce face. S-o vindecăm de lesbianism." Nu, stai calm, nu se vindecă. Şi nici un dumnezeu nu-ţi va da fericit mâna pentru că ai purtat războiul sfânt împotriva gay-lor. Ba chiar s-ar putea să râdă şi ei de tine, în grup, la un pahar de coniac şi-un trabuc.

Aş face analiză pe text, pentru că m-a lovit profunzimea cuvintelor lui, da' i-aş lua din savoare. Bine, fie, doar câteva fragmente...
"O femeie nu poate iubi o altă femeie, la fel cum o femeie iubește un
bărbat!" - wow, ţi-ai dat seama singur de asta, sau ţi-au dictat-o îngerii de pe umăr? Câtă perspicacitate! Nu mi-aş fi dat seama nici într-o mie de ani că nu-i aceeaşi chestie. Pentru că mă plictiseam eu într-o zi, n-aveam ce face, şi m-am gândit că ce mi-e femeie, ce mi-e bărbat... Tot un drac. Tocmai pentru nu-i aceeaşi chestie, mă, ciudatule, există femei care iubesc femei şi bărbaţi care iubesc bărbaţi. Altminteri am fi fost cu toţii în aceeaşi ciorbă.

"Un bărbat nu poate iubi așa cum iubește o femeie decât pe o femeie" - aici nu pot spune decât: CORECT! Nu poate. D'asta bărbaţii preferă blondele, şi eu brunetele.

Ca să n-o mai întind, ultimul paragraf m-a lovit la corason. Cum se gândeşte el, mititelul, la sufletul meu nemuritor. Păi, bine, mă, da' cine ţi-a permis să te gândeşti la mine? Vezi-ţi de drumul tău în viaţă. Discută problema stringentă a homosexualităţii cu prietenii tăi ciudaţi, la ceai, în timp ce mâncaţi fursecuri pe şerveţel, să nu faceţi firimituri, şi cântaţi în cor un imn. Şi-apoi culcaţi-vă-n paturile voastre cu cearşafuri apretate şi visaţi cruciade. Pe mine lăsaţi-mă-n pace. De sufletul meu am eu grijă. Cu divinitatea mă-mpac cum ştiu eu, nu cum visează unii că scrie în cărţi. Iar dumnezeul ăla drept şi bun de care vorbeşti s-ar putea să mă placă mai mult pentru că nu mă ascund sub măşti false de falsă pioşenie.

Cât despre iad... De unde ştii tu că nu ni-l trăim fiecare, la un moment dat aici, pe pământ? Poate că eu îs iadul tău. Tu n-ai nici o şansă să fii al meu, dar poţi spera în continuare.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!