Cartea Recordurilor

Vreau să intru în Cartea Recordurilor. Şi nu cu mizilicuri gen "cel mai tatuat corp", "cel mai înalt castel din nisip" sau "cea mai bătrână femeie din lume". Nu, frate, eu mă bag direct pe chestii serioase. Voi sparge recordurile cu cea mai multă cafea băută. Încă nu m-am hotărât dacă într-o zi, sau într-o viaţă. La acest aspect trebuie să mai reflectez.

Cert este că am început antrenamentul. De acum mai bine de 10 ani, de când am realizat că eu şi cafeaua avem o relaţie specială. Fără mine nu poate exista, fără ea nu sunt funcţională. Am crescut cantitatea în timp. De la una pe zi la fără număr. Şi când beau din ce în ce mai multă, am tendinţa de a le ţine socoteala. Astfel, ieri am băut aşa: una bucată cană dimineaţa. Aia e sfântă. Şi-am continuat. Încă vreo 4 la muncă. În momentul în care i-am pus capac c-un Red Bull, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să mă opresc. Nu de alta, da' deja nu-mi mai găseam butonul de oprire. Piciorul mi se bâţâia fără voia mea, figura devenise mai psihopată decât de obicei şi, cel mai ciudat, nu mă puteam opri din vorbit. Cu lăbuţa pe inimă spun c-am combinat sloganuri publicitare, am ştouit până când am fost implorată să mai tac dracu' din gură, şi-am continuat în gând cu tot felul de aberaţii pe care, de obicei, nici nu le bag în seamă.

Şi m-am gândit eu aşa: nimeni n-a folosit recordul ăsta până acum. Ce se poate întâmpla? În cel mai rău caz îmi explodează inima. Poate d'asta nu s-a băgat nimeni până acum. Altminteri, toate bune şi frumoase. Mă antrenez zilnic. În fiecare zi mai adaug încă o cafea faţă de ziua anterioară. Cel mai mult am ajuns la 10. Când ajung la 20, sun Guiness Book-ul. Şi-i rog să vină cu mic, cu mare şi cu Ambulanţa. Toţi să fie prezenţi la măreţul moment în care voi doborî recordul la care nu s-a gândit nimeni. Chiar cu preţul inimii mele. Am zis, am zis!

Pân' la următoarea manie, la bună vedere!