Frigiderul - gol. Nici un magazin cu mâncare pentru pisici deschis, cale de mulţi kilometri. Concluzia logică: du-te, Camelia, şi cumpără-i lu' Cami ceva comestibil de haleală. Şi nu orice, pentru că nu mănâncă orice, vrea neapărat parizer. Nu orice fel de parizer, parizer de pui, neapărat. Şi nu d'ăla mare, ci din ăla subţirel, finuţ, ce mai, are sânge albastru, şi se vede.
Un ochi închis, celălalt pe jumătate deschis, magazin.
- Parizer de pui, aveţi?
- Uite aici.
Mă uit, mă uit, mă uit. Cârnaţi, caltaboşi, şuncă, parizer neam.
- Uite aici.
Şi vânzătoarea îmi arată o anume direcţie, şi mă uit, mă uit, da' nu văd nimic. Nimic care să semene cu imaginea mea despre parizerul dorit.
- Nu-l vezi, nu?
Faţa mea de dimineaţă spune "nu". Capul meu schiţează "nu". Bolborosesc un "nu".
Şi mi-l arată. Dictai bulamacul, cât piciorul unui obez morbid, dizgraţios şi de-o culoare incertă. Aş putea avea coşmaruri cu parizerul ăla. L-aş lua ca armă, dacă aş lupta în Războiul de 100 de ani. Dacă aş fi David contra lu' Goliat. Da' în nici un caz n-aş cumpăra arma albă pentru Cami. Nici măcar feliată.
- Cremvuşti de pui, aveţi?
- Sigur.
- Daţi-mi doi.
- Gepetto sau Aldis?
Asta-şi bate joc de mine. De unde să ştiu eu de care? Arăt de parcă aş face cunoştinţă cu cremvuştii înainte de a-i mânca? Aşa că decid rapid:
- Unu' Gepetto şi unu' Aldis.
Presupun că m-a înjurat. C-a bătut mărunţel din buze, că m-a trecut pe lista neagră, da' ce vină am eu că n-am văzut parizerul?
Cami i-a mâncat fericită pe amândoi. De atunci am rezerva de croanţe pe doi ani. Să nu mai am dilema parizerului niciodată.
Pân' la următorul parizer, la bună vedere!
=)) Sigur te-a înjurat.
RăspundețiȘtergereDeci, pisica îţi poartă numele?
@Liviu - asta mă face să mă simt mult mai bine=)))
RăspundețiȘtergeredaps; cu toate că, uneori, am impresia că eu îi port numele...
:))
RăspundețiȘtergere