"Ia-ţi alendelon-ul, că e frig afară"; "tre' să-mi schimb alendelon-ul" şi alte d'astea. Pe Alain Delon îl ştiam. Nu mă frapa în mod deosebit. Dar ca să fac asocierea... mi-a luat mult, mult de tot.
Dacă întrebam cine cântă melodia cutare, Bucur răspundea prompt, ca să scape de mine: Giontra Volta. Şi mă minunam eu de ce prolific poate fi acest Volta, şi cum cântă el pe diferite voci, şi genuri diferite, şi cum mai apare şi pe la televizor, pentru că, să ne înţelegem, orice persoană necunoscută lui Bucur purta numele acesta. Şi iar mi-a luat mult timp să pricep că el răspundea la mega, eu o luam de bună, iar săracul John Travolta sughiţa în neştire, fără să aibă habar de ce.
În aceeaşi ordine de idei, îmi plăcea teribil de Ricki Epoveri. Pe ăsta îl ţinuse minte Bucur, şi-mi răspundea la fel de prompt. Sara Perche Ti Amo e una dintre melodiile copilăriei mele; o ascult şi-acum, dând fericită din toate părţile mobile ale corpului şi da, îmi dă o stare de bine. Dezamăgire totală când am aflat că Ricki al meu e, de fapt, Ricchi e Poveri. Am fost consternată, am suferit un şoc total, mi-a trecut, încă mă amuz de cât de dilematică era lumea muzicală pe vremea când încă mă-ncălţam cu fesul. Sau mergeam în picioare pe sub pat. D'astea.
Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!
funny :D
RăspundețiȘtergere@Inache - :P
RăspundețiȘtergere