Poftă bună

Când ziceam că le-am văzut pe toate, mi-a fost demonstrat contrariul. Zilele trecute, adică. Îmi cumpăram liniştită ţigări, când văd lipită de geamul consignaţiei o bancnotă. Parcă mai mare, parcă mai transparentă, da' o bancnotă. C-o etichetă pe ea: "bani comestibili". I s-a mai ridicat cuiva sprânceană?

Înţeleg să mănânci ciocolată, bomboane, caramele, da' bani de ce ai vrea să mănânci? Din punctul meu de vedere, banii sunt asociaţi direct cu tot felul de germşi. Mai mici, mai mari, mai verzi; mii şi milioane de mâini nespălate, prăfuite, unsuroase, care îi schimbă. Buzunare soioase, portofele suspecte, tejghele şi bancomate. Cum naiba să vreau să mănânc aşa ceva? Mai degrabă aş mânca un gândac. Sau, nu, mai bine aş mânca doi gândaci. Sau, sau, mai bine mi-aş mânca o mână, fără s-o sterilizez, pentru că-i a mea, decât să mănânc bancnote comestibile, oricât de ambalate ar fi ele.

Şi pe bune că nu înţeleg nici rostul lenjeriei comestibile. Oi fi retardată, da' nu pricep, şi pace bună. Adică, eşti cu ea, gumiţe şi fluturaşi, alea-alea şi, deodată, îţi aduci aminte: mamă, ce foame mi-e! Ia să mănânc eu ceva. Da' cum, fără să se supere? Dar ce noroc pe capul meu! Poartă lenjerie intimă comestibilă. Asta înseamnă 2 în 1. Toate nivelurile de foame îmi sunt potolite.

C'mon, mă leşi? Lenjeria e făcută să fie dată subtil şi finuţ jos; sau sălbatic şi rapid; sau să nu existe deloc. Nu să-ţi iei o pauză de masă. Stai aşa, că mai am de mestecat o bretea de la sutien, şi dup-aia reluăm de unde ne-am oprit. Notează, să nu uit, pentru că e cu aromă de portocale şi s-ar putea să sufăr o reacţie alergică, dar nu contează, e comestibilă, trebuie s-o devorez. Ar trebui să-i anunţe cineva pe producătorii de lenjerie comestibilă că sexul nu are nevoie de pauză de masă. Că au fost dezinformaţi, şi că partea cu comestibilul e pentru tăntălăi care nu se pot concentra pe activitatea principală.

Pân' la următoarea sprânceană ridicată, la bună vedere!