Câţiva ani mai târziu, încă mai apărea câte unul care se lăuda în gura mare cu câte pisici a omorât el şi cum face litanii în miez de noapte, şi cum i s-a arătat vreo umbră sau vreun mesager al diavolului, şi i-a transmis că el e cel ales. Ţinând cont de faptul că respectivii aveau de obicei animale de casă pe care le iubeau şi le preţuiau, cu care se duceau la medic oridecâte ori erau bolnave şi tremurau lângă ele la operaţie, tind să cred că era aşa, un fel de "muamă, ce rău sunt, cu toate că plâng la Lassie". Părerea mea. Şi da, prea mult alcool poate da naştere unor viziuni.
Încă vreo 2 ani trecuţi, şi fioroşii satanişti sunt puşi la 4 ace şi-un bold. Loc de muncă, spilcuiţi din cap până-n picioare, eventual cu un copil în braţe şi cu al doilea pe drum. Da' vezi tu, că la 16 ani era mişto să ţipi că eşti satanist şi să crezi că inspiri teroare.
Repet, nu sunt genul religios. În ordinea asta de idei tre' să recunosc, cu lăbuţa pe inimă, că m-a incitat Anton LaVey. Şi tot cu lăbuţa pe inimă spun că mi-a plăcut cum arată. Adică, lasă filozofia, lasă chestiile pe care le susţinea; până acolo a fost cale lungă. Da', frate, arăta bine. Da, ştiu, acu' văd vreo două sprâncene ridicate; nu, nu m-am reprofilat, da' pot aprecia ce-i frumos, nu? Frumos, zic? Hmm... nu cred că e cuvântul potrivit. Să-i zicem ciudat; în măsura în care ciudat, pentru mine, e de bine.
(de pe: http://www.nndb.com/people/772/000027691/)
Şi pornind de la figura lui LaVey am aflat eu că satanismul care a zburlit Galaţiul cu mult timp în urmă era orice, numai satanism nu. Adică, era aşa, un fel de hai să ne jucăm, hai să fim răi, şi muamă, ce tare e să spui că mentorul tău e Satan. Teribilism pur, copilării, chestii de care pot eu să mă amuz după mulţi ani.
Şi mi-am băgat nasul, şi-am citit, şi-am cercetat. Aşa, pentru toi cei care cred că sataniştii mănâncă noi-născuţi şi taie, şi jupoaie, şi spintecă doar pentru mai multă putere. Ei, cu riscul de a vă dezamăgi, nu-i chiar aşa. Ba chiar sună bine ca filozofie, pentru cei care cred că pot să-şi asume responsabilitatea pentru tot ceea ce fac, cred, gândesc. Pentru ăia care sunt destul de puternici să nu dea vina pe nimeni pentru ceea ce li se întâmplă, pentru ăi de cred că pot să nu creadă în nimic decât în ei înşişi. Faza cu "hail, Satan" e cu totul altceva.
Eu una spun cinstit: cum să nu fac eu legături alambicate între un genunchi julit şi karma pătată? Da' karma aia n-are oricum legătură cu mine? Dacă şi camelianismul e o formă de satanism? Aoleu, dacă fără să ştiu am inventat o nouă religie soră cu una existentă deja? Ce facem? Ne panicăm? Sânge pe pereţi, asta nu se poate întâmpla! Încerc să-mi potolesc bătăile inimii şi să-mi controlez respiraţia; da, o pungă ar fi ideală dar, ca de obicei, nici o pungă prin preajmă...
Evident că nu, nu vorbesc serios. Partea serioasă era aia cu Anton LaVey chiar avea idei interesante. Unde vreau să ajung până la urmă? E simplu: "sataniştii" în creştere, care cred că dacă au rupt o cruce deja vor da mâna cu prinţul întunericului, ar trebui să se informeze înainte despre ce e vorba. Pentru că e cam aceeaşi imagine cu neonaziştii de 18 ani, care se-ncălţau cu fesul şi mergeau în picioare pe sub pat acu' vreo doi ani, da' care cred că dacă au o zvastică tatuată-n frunte urmează ideologia lui Hitler. E simplu să te autoproclami adept al unei chestii despre care n-ai nici cea mai vagă idee, doar pentru că e cool şi şmecher, şi de-a dreptul fencitrendi; dar dacă eşti luat la bani mărunţi să nu ştii decât că Hitler voia rasă pură, iar Satan sânge.
Pân' la următorii nervi, la bună vedere!
