.

joi, 28 octombrie 2010

Perfuzie cu tocăniţă

Când am auzit prima dată de "greva foamei", ştiam şi cam ce-i aia grevă, şi ce-i aia foame; deci, logic, mi-am zis că a intrat foamea-n grevă. Adică, e liber la mâncat cât vrei; n-ai voie să faci foame, n-ai voie să te opreşti din mâncat, bagi în tine non-stop. Şi nu pricepeam de ce toată lumea îi plânge pe cei intraţi în greva foamei, decât în perspectiva în care ar ajunge obezi. Da' cei care făceau asta păreau că slăbesc cu cât mănâncă mai mult, deci era bizar. Aşa că am cerut lămuriri suplimentare. Şi-am aflat că, de fapt, faci grevă prin foame, nu invers.

Nu înţeleg 2 tipuri de grevă: cea japoneză, şi cea a foamei. Aia japoneză mă bagă-n ceaţă. Păi, ce-ar trebui să obţii pentru că ai o banderolă pe care scrie "grevă japoneză"? Are mai mult un rol estetic; dă senzaţia de apartenenţă la restul grupului. În rest, sincer, e doar o banderolă. Şi nici măcar estetică nu-i; şi dacă eşti îmbrăcat în alb şi-ţi pui banderola cu pricina, nici măcar nu se mai vede. Deci, bătaie de cap fără rost.

Mă rog, dacă asta japoneză e aşa, un soi de pseudogrevă, pe aia a foamei n-o pricep nici să mă pici cu ceară. Adică se întâmplă aşa, din punctul meu de vedere:

Eşti supărat rău de tot; pe nevasta care te-a părăsit, pe sistem, pe viaţă. Şi vrei musai să obţii ceva. Că e vorba ca rudele să-ţi convingă nevasta să se-ntoarcă cu tot calabalâcul înapoi, că vrei să ţi se mărească salariul, sau pur şi simplu vrei să primeşti un antrenor de viaţă care să te ajute să-ţi pui ordine-n gânduri, te trezeşti dimineaţă c-un gând: greva foamei. Faci pancarte, îţi găseşti un loc vizibil, de preferat în centrul oraşului, ba chiar îi chemi şi pe ăia de la ştiri să vadă ce act măreţ, pompos şi efervescent ai pus tu la cale. Şi-ncepi să nu mai mănânci. O zi, două, trei, mă rog, cât te ţine stomacul. Fiecare persoană care trece va fi în mod clar impresionată de gestul tău disperat. Toţi te vor compătimi, vor veni cu sfaturi, idei, o vorbă bună; unii vor încerca să te convingă să renunţi, că e-n zadar. Dacă greva ta are legătură cu guvernul, vor solidariza cu tine, că ştiu ei cum e cu hoţii ăştia, care-s în stare să jupoaie şi pielea de pe tine; vampirii care-ţi sug sângele şi nu te lasă să trăieşti; de-ar fi Ţepeş, pe toţi i-ar trage-n ţeapă, maca-maca-maca. În plus, e posibil să apară şi-un reprezentant al puterii care te-a forţat să intri-n grevă, pus la patru ace, care să-ncerce în direct să te convingă să renunţi la grevă, care promite că va încerca să-ţi rezolve problema, dar du-te, omule, acasă, mănâncă ceva şi vorbim mâine.

Nu, că vezi tu, că rămâi tare pe poziţii, şi nu mănânci. No, sir, nu mănânci deloc. Bun. Repet. O zi, două, trei, cât te ţine. Şi-apoi leşini, te ia ambulanţa, te duce la spital, te bagă la regim de perfuzie şi simţi gust de tocăniţă prin acul din venă. Te repun pe picioare şi te trimit acasă. Nu te mai ţine să mai intri încă o dată-n greva foamei, pentru că se va repeta povestea. Drept urmare, îţi vezi de drumul tău în viaţă, minus câteva zile pe care le-ai pierdut degeaba, înfometându-te.

Unde-i logica în toată chestia asta? Nu, clar problemele tale nu-şi vor găsi rezolvarea dacă scrii pe o bucată de carton că eşti în greva foamei. Nu, nu ţi se va întoarce femeia, nu ţi se va da casa, nu vei fi promovat şi nu, nu vei primi o triplare de salariu. Sincer, e doar problema ta dacă vrei să nu mănânci câteva zile, în semn de protest. Da' dacă tot nu te bagă nimeni în seamă, poţi face chestia asta liniştit de pe canapeaua ta, şi să spui că ţii cură de slăbire. Nu, nu schimbă cu nimic situaţia în care te afli, pentru că nimănui nu-i pasă că tu nu mănânci. Chiar şi cei care te privesc compătimitor şi te bat încurajator pe spate în secunda următoare au uitat de tine. Sau te discută la o şuetă cu amici pentru că li s-au terminat subiectele, şi dup-aia se duc liniştiţi la culcare, nu înainte de a mai mânca o porţie de cartofi prăjiţi cu şniţele. Deci, nimănui nu-i pasă.

Nu ştiu de unde a apărut ideea asta conform căreia, dacă faci greva foamei, cineva îţi va şterge probleme cu buretele şi totul va fi bine, frumos, floricele şi fluturaşi. Da, pare un gest disperat dar, într-un final, tot în ambulanţă vei ajunge; şi-apoi, după un "concediu medical", înapoi la viaţa ta neschimbată. Nu, nu spun că cei care aleg să intre-n greva foamei n-au - probabil - un motiv întemeiat; da' dacă tot nu se rezolvă nimic, de ce să te torturezi? Deja ajungi să-ţi faci mai mult rău decât cel de la care ai plecat. Sincer acum...

Şi da, poate-s eu aia insensibilă; şi da, poate am şi eu motive să intru-n grevă, cu toate că ştiu clar că mai mult de două zile nu mă ţine fizic; da' nu-i mai logic să-mi zbat creierii, să văd cu reuşesc să mă repun pe picioare, decât dup-aia să am, pe lângă motivul iniţial, pe lângă problemele de sănătate create cu mânuţa proprie şi personală, şi certitudinea că nimeni nu dă doi bani pe mine? Părerea mea.

13 comentarii:

  1. greva japoneza...adica japonezii care sunt foarte muncitori nu-si pot imagina sa faca greva stand degeaba asa ca fac greva muncind:)...e o greva de avertisment zic eu;)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Mihai Likar - da, numai că teoria asta nu prea merge la noi...şi-am prins destule greve de avertisment care au rămas la stadiul ăla, fără a se fi rezolvat ceva:-??

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate. e aiurea. eu zic ca de fapt a fost inventata de romani. daca am face asta la fiecare problema pe care-o avem, crapam de foame...:))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Miss Sunshine - păi, nu crăpăm, pentru că întotdeauna există perfuzia salvatoare:))

    RăspundețiȘtergere
  5. ooo ... aici deja intrii pe teren minat. pe de o parte viata unui om (cica) e "cel mai de pret bun" (teoretic "fara pret"), pe de alta daca omu' ala-i la 2km distanta (peste o linie numita "granita") atunci deja nu mai conteaza. daca ai avut ghinionul sa te nasti si mai departe (ex. pe langa gropile de gunoi de langa Rio) nu conteaza nici macar ca viata aia e frageda ... ca de aia care nu cred intr-un Invizibil Atotputernic si mai au si titei sub picioare, chiar n-are sens sa discutam.

    acu' ca am lamurit putin valoarea reala a vietii ... si revenind la partea de greva, tu ai uitat ceva: individu' suparat pe societate care se joaca de-a muritul nu produce si mai ales nu cheltuie nimic (nici pe timpul grevei si nici in timpul reconvalescentei) ... ba din contra, epuizeaza rezursele societatii (ingrijire medicala, concediu medical, etc.), fara sa contribuie (conform rolului de "gatherer", ala de "hunter" fiind rezervat altora) si deci e cam ca un virus ce-a dat de-un mediul propice (ceea ce ilustreaza destul de bine si inutilitatea grevei in cazul unui singur individ).

    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Miss Sunshine: NU! nu a fost inventată de români.
    @Camelia: Pe de o parte ai dreptate! În mare măsură nu prea are rost să faci o greva a foamei sau o grevă japoneză la noi, în România. Nu pentru că astfel de proteste ar fi inutile, nu pentru că cine ar trebuie să rezolve nişte probleme nu o fac ci pentru că ROMÂNUL NU ŞTIE SĂ FACĂ GREVĂ. Românul nu a ştiu niciodată să îşi impună punctele de vedere, iar ceea ce vedem în presa de azi este doar un spectacol de doi bani. Un circ!
    Pe de altă parte nu îţi dau dreptate. Greva japoneză, în statele civilizate este un mod de a arăta şefului că eşti nemulţumit dar că eşti totuş mai demn ca el şi lucrezi (în România nu se cunoaşte cuvântul demnitate).
    Greva foamei este prost înţeleasă şi interpretată. Cel mai cunoscut caz de grevă a foamei a fost cea a lui Mahatma Ghandi, care fiind un lider important al indienilor a reuşit să atragă atenţia asupra lui prin metode non-violente. Era un om filiform care lupta cu inteligenţa, credinţa şi gândirea pozitivă(în România, inteligenţa este exportată, credinţa "habotnicizată" ai gândirea pozitivă se află la pol opus).
    Şi ca să închei, românul este egoist şi nu se gândeşte decât la binele propriu, idea de unitate, pe care comuniştii o puneau pe pancarte amintind de uniri inventate precum cea a lui Mihai Viteazu sau românitatea lui Decebal şi Burebista, rămâne una zămislită în capul unora. Unitate, românitate sunt noţiuni neînţelese, pentru că nu ai cum să înţelegi ceva care nu există.
    Îmi cer scuze pentru discursul meu, aşa de prima dată în vizită. Am uitat să spun Salut... deh mai prost crescut.. O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  7. @INTJ - :)) mereu sunt pe teren minat:P

    :)) chiar aş vrea să văd 1000 de înşi hotărâţi să facă greva foamei, împreună:))

    RăspundețiȘtergere
  8. @cristiandima - da, dar Mahatma Gandhi era, până la urmă, Ghandhi; putea să bată din picior şi tot ar fi atras atenţia asupra lui...

    nu cred că e vorba de faptul că nu ştie să solidarizeze; cred că, mai degrabă, nu ştie când:-??

    discursul a fost apreciat:P o zi faină şi ţie:)

    RăspundețiȘtergere
  9. greva e un motiv ca sa nu faci nimic =)))
    mai bine sa nu faci greva =)))

    RăspundețiȘtergere
  10. @Black Angel - exact! deci, mai bine nu:)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Ah da, apropo de greva foamei...eu nu cred ca profesoara aia a stat 60 si ceva de zile nemancata, doar cu cafea si perfuzii. Ar fi fost moarta pana acum, parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @chocolatfollie - :-?? s-ar putea să se poată; cunoştinţele mele despre medicină sunt limitate la paracetamol şi calciu:))

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna Camelia,
    Ideea era ca, cel care face greva sa atraga atentia asupra sa cat si asupra problemelor cu care se confrunta.Insa, si eu sunt de acord ca, in ziua de azi nu mai poti "influenta" pe nimeni cu aceasta metoda de protest...Poate doar pe un episcop al Covasnei si Harghitei...
    Cu prietenie

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger